IMPAS
A scris maestrul sub pseudonim
o poezie searbădă, drept care
s-a sesizat prompt, criticul Cutare,
crezînd că-i scrisă de vreun anonim.
Şi-a forfecat-o, după cîte ştim,
cu binecunoscuta lui vigoare,
zicînd că-i ternă, fără de valoare,
avînd şi-un spirit combativ infim
Dar cînd află c-a zgîlţîit prea tare
pe marele maestru, din eroare,
i-a scris acestuia: „Artist sublim,
doar un cuvînt mai pot şopti: iertare!
şi-o rugăminte în continuare:
Zău, nu mai scrieţi sub pseudonim!
INCERTITUDINE
Întotdeauna mi-a părut suspect
Şi-am presupus un joc de interese
Sau alte combinaţii ne-nţelese
Cînd cineva-i cotat drept ins perfect.
În versul cel mai pur şi mai corect,
Cu rimele minuţios alese,
Surprind o vînătoare de succese
Şi-o stearpă căutare de efect.
Iubita – caldă, tînără şi brună
Păstrează-o amintire de genună
În noaptea din privirea ei adîncă
Fără cusur la trup şi intelect. –
Eu totuşi i-am găsit un grav defect
Acela că n-am cunoscut-o încă.
(Perpetuum comic ’84, pag. 134)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu