Pe culoarul unui vagon de dormit, clasa I-a, însoţitorul conduce un ins spre o cabină: deschide.
ÎNSOŢITORUL: Poftiţi... Asta-i cuşeta dumneavoastră... patul de jos... Aţi nimerit formidabil, mijlocul vagonului-mijlocul somnului, nu vă bat osiile-n cap, nu vă opercutează tampoanele, pînă la Suceava o să vă simţiţi ca-n sînul lui Avram... Da ce zic eu... ca pruncu-n scutece, ca măduva-n os, viermele în gogoaşa de mătase... vreau să zic, ca fluturele, în...
CĂLĂTORUL I: Sper că nu în insectar...
ÎNSOŢITORUL: Vai de mine...
CĂLĂTORUL I: Bine, vă mulţumesc... (celălalt nu pleacă). Vă mulţumesc... Vă mulţumesc frumos... Sînt foarte obosit, aşa că... mîine am şi o zi grea...
ÎNSOŢITORUL: Se vede...
CĂLĂTORUL I: Se vede că mîine am o zi grea, sau ca sînt obosit?...
ÎNSOŢITORUL: Şi una şi alta... Adică de ce mă priveşti aşa?... Eu în materie de călători, am psihologie, maistre... Eu îţi spun dintr-o ochire, nu numai ce are pasagerul în suflet, dar chiar şi-n buzunar...
CĂLĂTORUL I: (Pregătindu-se de culcare) Interesant, dar...
ÎNSOŢITORUL: Cel mai bine se cunoaşte omul după ochi şi mîini... De pildă, dacă-l priveşti pe-un om mai insistent în ochi — nu pentru altceva, pentru studiu... — şi-l vezi plecînd pleoapa a somn... amin. Ori îl vezi băgînd amîndouă mîinile în buzunar şi scoate o batistă... de trei ori, amin.
CĂLĂTORUL I: Poftim?
ÎNSOŢITORUL: Văd că dumneavoastră nu mă ascultaţi...
CĂLĂTORUL I: V-am spus că sînt foarte obosit...
ÎNSOŢITORUL: Atunci... să vă las şi vorba chelnerilor, la ora închiderii: „Mai e şi mîine zi"... Nici o grijă, vă scol la timp pentru Suceava...
CĂLĂTORUL I: Mulţumesc (însoţitorul dă să plece suparat) Un moment...
ÎNSOŢITORUL: (Întorcîndu-se radios) Ştiam că va veni şi momentul...
CĂLĂTORUL I: Ce să vină?
ÎNSOŢITORUL. Momentul...
CĂLĂTORUL I: Nu înţeleg limbajul dumitale... În fine... O să fiu singur?
ÎNSOŢITORUL: De obicei linia asta e foarte aglomerată, dar acum, c-am plecat... sper să nu se fi rătăcit nimeni... Aşa că, dacă doriţi... puteţi fi şi singur...
CĂLĂTORUL I: Doresc.
ÎNSOŢITORUL: Ee... Aşa... doresc şi eu să fiu ministru...
CĂLĂTORUL I: Oho!... Felicitări! Noapte bună (închide uşa). În capul culoarului a apărut un ins durduliu, c-o geantă mare, doldora).
ÎNSOŢITORUL: Dumneavoastră.
CĂLĂTORUL II: Eu...
ÎNSOŢITORUL: Ce cuşetă aveţi?
CĂLĂTORUL II: N-am nici una.
ÎNSOŢITORUL: Atunci cum aţi intrat?
CĂLĂTORUL II: Cu binişorul...
ÎNSOŢITORUL: Tovarăşe, eu vorbesc serios.
CĂLĂTORUL II: Da ce, eu glumesc? În loc să zici bogdaproste c-am intrat în vagonul tău... că puteam nimeri, la altul... mai cu cap...
ÎNSOŢITORUL: Tovarăşe, actele de călătorie, că altfel chem conductorul...
CĂLĂTORUL II: Ascultă, măi frate: tu cînd bei, ce bei?
ÎNSOŢITORUL: Ee... ca să bei, trebuie să ai pe ce... Eu însă...
CĂLĂTORUL II: Toţi se plîng de bani nimeni nu se plînge de minte...
ÎNSOŢITORUL: Am înţeles... Am un loc.
CĂLĂTORUL II. Aşa da... (îi dă nişte bani).
ÎNSOŢITORUL: Pe-aici... Vă dau o cabină să vă lingeţi pe degete, mijlocul vagonului, mijlocul somnului... o să vă simţiţi ca pruncu-n scutece, ca măduva-n os...
CĂLĂTORUL II: Lasă descîntecele... Mai sînt cu cineva?
ÎNSOŢITORUL: Da, cu o persoană... foarte fină. Aici! Patul de sus. Unde să vă trezesc?
CĂLĂTORUL II: Nu-i nevoie, eu am un ceas în cap. Eu îţi spun fiecare staţie şi prin somn... (Aprinde lumina mică. Primul călător se trezeşte). Acum că tot te-ai trezit... (aprinde lumina mare. Scoate din geantă o sticlă de ţuică, slănină, brînză roşii, ceapă. Se aşează pe pat, îşi face loc înghesuindu-l pe celălalt). Stai cum trebuie, simte-te, vorba ceea, ca la dumneata acasa, că eu am, să iau o înghiţitură-două şi pe urmă, somn, că-s rupt de oboseală, am ros azi toate pietrile Bucureştilor, am făcut băşici ca pîinişoarele pe tălpi... da de ce te-ai ghemuit, că doar nu mănînc oameni?... Încotro te călătoreşti?
CĂLĂTORUL I: Suceava.
CĂLĂTORUL II: Pînă acolo e de mers cinci sute de kilometri... să tot dormi...
CĂLĂTORUL I: Da, numai că mîine la prima oră am treburi, şi...
CĂLĂTORUL II: Asta-i bună... toţi avem treburi... hai să trăieşti! Iei şi mata un rachiu, că te văd că n-ai somn... Ia bădie, că-i de prune, îl am de la un „cumătru" de-al meu, are livadă şi cazan, rachiu de casă, medicament, nu alta; după un sfert de ăsta, mănînci şi fîn... hai bădie, ia un gît şi gustă ceva, că nu-mi ticneşte... eu să beau şi să mănînc şi altul să se uite la mine ca prostu...
CĂLĂTORUL I: Nu, mulţumesc, n-am poftă şi mi-i şi somn...
CĂLĂTORUL II: Ia, dom’le, că după asta dormi uns... Ploieştiul. La ăştia mîncarea şi băutura miroase a gaz şi-a chimie... Ia, dom’le, o gură...
CĂLĂTORUL I: Nu, că dacă beau, nu pot dormi...
CĂLĂTORUL II: Cu atît mai bine... cu cît dormi mai puţin, cu atît trăieşti mai mult, că doar nu vrei să-mi spui mie, că somnul e viaţă... Eu, dom’le, cu două ceasuri de somn, îs recuperat... Hai, dom’le, ia, că doar... eşti dumneata cam uscat, dar bolnav nu pari a fi...
CĂLĂTORUL I: Domnule, înţelege nu mi-i nici foame, nici sete...
CĂLĂTORUL II: Mă rog, treaba matale... hai să te văd sănătos... Da eu aşa zic: atunci cînd nu mănînci şi nu bei, n-ai niciun coraj... că corajul de unde-ţi vine dacă nu din alimente şi băutură?... Brînza asta e... tot de la un „cumătru" — că eu aşa le zîc, ăstora cu care am cîte-o relaţie, adică „mişti tu din urechi, mişc şi eu"... şi aşa ne facem „cumetri"..., da nu angros, nu, cît să ai de-o gustare şi de-un pahar, că lăcomia te rade în cap şi te-mbracă-n haine vărgate... Slănina asta îi de la un alt „cumătru", ardelean, unt, nu alta... că la noi, pe la Roman, vin bun cît vrei, altele bune, da slănina nu-i inteligentă... Te pomeneşti că ai adormit şi mă laşi să turui ca prostu... Atunci dormi acolo, că — să mă ierţi — se vede că de altceva nu eşti bun... A, nu dormi... Da ce ţi-ai ridicat genunchii la gură, că nici nu-ţi văd faţa... Ia, ia stai... Stai, că acuma te văd bine... parcă te-aş cunoaşte... Da, te cunosc. Te cunosc precis... da nu ştiu de unde să te iau...
CĂLĂTORUL I: Cine ştie?... te rog... te rog, domnule, termină masa şi...
CĂLĂTORUL II: Mi-am adus aminte... Parcă te văd, ca acum, cum îţi dădea un ospătar două palme...
CĂLĂTORUL I: Două palme?!...
CĂLĂTORUL II: La început... că pe urmă ţi-a dat şi nişte picioare în... mai jos de spate... Hă, hă, hă!...
CĂLĂTORUL I: Domnule, mănînci de două sute de kilometri. Termină de mîncat şi... Eu n-am chef de rîs şi de glume la ora asta...
CĂLĂTORUL II: Nu, nu... ca să vezi ce ţinere de minte am... te bătea în televizor. Eşti artist. Artist, precis! Dar nu ştiu cum te cheamă... Buzău! Ăştia au o ţuică şi-o pastramă... Artist! Am ghicit, sau nu?
CĂLĂTORUL I: Ai ghicit...
CĂLĂTORUL II: Îmi dai voie: Jon Bostan, tehnician, cu aprovizionarea.
CĂLĂTORUL I: Florin Ştiucă.
CĂLĂTORUL II: Ştiam eu că aveţi un nume, ca să zic aşa, de peşte de apă dulce... Dacă nu vă supăraţi, la ce teatru rulaţi?
CĂLĂTORUL I: Aăăă... „Mic".
CĂLĂTORUL II: A! De păpuşi...
CĂLĂTORUL I: Nu, domnule Harbuz...
CĂLĂTORUL II: Bostan.
CĂLĂTORUL I: Bostan... Aşa-i zice, mic, dar e pentru oameni mari...
CĂLĂTORUL II: Gata, îl ştiu... E pe Sărindari... Trec întotdeauna pe lîngă el, cînd mă duc la restaurantul Berlin... Am vrut de cîteva ori să intru... că am un cunoscut, pe fiul unui fost vecin, artist, acolo... Un vecin din Oradea... Nu, cred că de la Cluj... Nu, nu de la Cluj... de la... Ei, unul din vecini... C-am fost bogat în vecini, că eu mă mut des, nu stau mult într-un loc, că nu-i bine... Acum sînt la Roman, un pas de Paşcani... de-acolo îs eu, mă trag spre casă, vreau s-ajung acasă, odată cu pensia...
CĂLĂTORUL I: Şi cum îl cheamă pe artistul, vecinul dumitale?...
CĂLĂTORUL II: Asta nu ţi-aş mai putea spune... Am ştiut, dar am uitat... Am uitat, dar parcă-l văd: înalt, cu părul creţ şi vorbeşte singur.
CĂLĂTORUL I: Cine ştie... Artiştii cînd repetă, vorbesc singuri...
CĂLĂTORUL II: Cred că se repeta, că şi prima şi-a doua cînd l-am văzut, vorbea singur... Da cum boala îl cheamă?... Unul înalt, cu părul creţ, negru...
CĂLĂTORUL I: Înalt... cu părul creţ, negru... Înalt, cu părul creţ... negru...
CĂLĂTORUL II: Lasă-l în plata Domnului, nu-ţi mai bate capul... Mai discutăm cînd mă trezesc, că trebuie să mă culc şi eu puţin... deşi atîta lucru pricepe şi o minte de găină; artistul fără ţinere de minte nu face două parale... Este? Ar-tis-tu... hrr... hrrr... hrr... Foc-şani. Au ăştia un vin... hrr... hrr...
CĂLĂTORUL I: Înalt... cu părul creţ... care o fi ăla?... Înalt... cu părul creţ... negru... E negru părul, sau el e negricios?... Înalt. Cine dracu l-a adus pe Lubeniţă. Dovleac... cum dracu-i zice, Bostan ăsta, aici?... Şi mîine dimineaţă intru direct în filmare... Trebuia să fiu odihnit... O să am o faţă ca un cot de babă, ca un cimpoi dezumflat.... Aoleu, şi ce sforăit „dulce" are.... Şi conducătorul cică „o să vă simţiţi ca pruncu în scutece, ca măduva-n os... ca fluturele în gogoaşa de mătase"... pe dracu! Ca fluturele în insectar... cu-n ac de gămălie înfipt în cap... Care dracu o fi, dom’le?... Ne apropiem de Bacău... au ăştia nişte brînzeturi... Ptiu! M-am luat după mîncăul ăsta... Da, e Bacăul... Şi n-am închis nici un ochi... Înalt, negricios, cu părul creţ... Da! Asta-i! Precis e ăsta... În sfîrşit, nu dă nici bună ziua şi are şi-un nume greu, parcă cu „k" de la kilogram... Am plecat şi din Bacău...
CĂLĂTORUL II: (sare buimac) Ce-a fost aici?
CĂLĂTORUL I: Bacău.
CĂLĂTORUL II: Precis, precis?
CĂLĂTORUL I: Precis, că... acum ştiu şi eu toate gările...
CĂLĂTORUL II: Păi dacă tot n-ai somn... de ce nu spui, dom’le, că am trecut Bacăul?... Se poate? Ce fel de om eşti matale... că n-ai o oareşcare grije de cel de lîngă tine?... Dă haina aia-ncoace... Se poate, dom’le, doar ştiai că mă cobor la prima staţie, la Roman. Vezi unde-mi sînt pantofii... Puteam să rămîn în vagon şi cine ştie unde ajungeam?... Şi mîine am treabă... că noi... cu treaba, nu ca dumneavoastră, artiştii... frunza frăsinelului... nici n-aveţi după ce dormi... Nu-i trudă, nu-i somn... ce mai?... Cred că n-am uitat nimica... Da... Îmi pare bine că te-am cunoscut... Hai să trăieşti şi odihnă dulce... Pînă la Suceava mai ai două ceasuri bune de somn...
CĂLĂTORUL I: (rămas singur, deodată se luminează, sare, deschide geamul şi strigă către fostul tovarăş de călătorie). Mi-am adus aminte! Îl cheamă Zelinski!
CĂLĂTORUL II: (de jos, tocmai cînd s-a pus trenul în mişcare) Zelinski ...Şi mai cum?!...
(Perpetuum comic ’84, pag. 54)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu