Iertat să-mi fie dară, Marţiale,
De mă încumet azi să-ţi calc pe urme
Şi-ncerc cu stihurile-mi marţiale
Justiţiarul verb să nu se curme.
De-ar fi să spulber doar menajeria
Jivinelor proscrise de Baudelaire,
Şi tot ar trebui să am tăria
De a le arde cu-nroşitul fier.
Un lucru cer, maestre, ca şi tine:
Cuvintele-mi, mai drepte ca o rază,
Cu false tălmăciri să nu le-ntine
Acei pe care-i cauterizează.
Necrofagie
S-ajungă vrea amicul, din cîte înţeleg,
Şi cît mai sus, în frunte, îi dă inima ghes,
Ca necrofag vădind talente de strateg.
Pîndind al celui dinaintea sa deces.
Eu, unul, însă, de o viaţă, cîştigîndu-mi
Doar în sudoarea grea a frunţii plata pîinii
O-nţelepciune, trează, mereu o ţin în gîndu-mi
Că nu mor caii, totuşi, cînd vor cîinii.
Burtă verde
Te-ai cam ajuns, prietene, ce mai!
Eşti mare bos, de-afaceri te poţi ţine,
O casă cît o primărie ai
Şi-ntrînsa acareturi, nu puţine.
De blănuri fine garderobe gem
Şi pietre preţioase zac în scrinuri
Doar inima, ciujdită-n tine, ghem,
E-o cucuvea cobind pe reci ruinuri.
*) Dintru-n ciclu în pregătire
(Perpetuum comic ’84, pag. 245)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu