Să fii vultur şi să rămîi prizonier în coaja oului.
Şi-a făcut tron de aur din acele de păr ale fecioarelor sărace.
Avea un picior foarte frumos care strîngea averea la ciorap.
Într-o zi nefastă au descoperit că poetul anonim fusese scriitor de vagoane.
„Ca să-mi întîlnesc iubita, consum doar un sendviş", spuse mîncăul.
Pe-aici şi privighetorile cîntă cu regionalisme.
Cică ar fi stabilit un record mondial la somnul raţiunii.
„Bucuraţi-vă de paragrafele mele", spune Legea.
La percheziţie au aflat ca viaţa lui era trecatoare.
Poetul X se bucură fiindcă va intra în antologia „Donatori de sînge cald ai secolului XX".
A plecat la vînâtoare cu şoimul şi l-a împuşcat din greşeală.
„Cred că aveţi un cancer, spuse semn medicul dar nu putem preciza diagnosticul decît după autopsie".
„Ce-ar fi să ne calculăm bioritmurile, spuse ea prevăzătoare, să nu eşuăm în recifurile de la marginea patului".
(Perpetuum comic ’83, pag. 189)
