Prima comisie trebuia să măsoare dimensiunile obiectivului, să întocmească harta regiunii unde s-a produs fenomenul şi să prezinte o listă cu apariţii asemănătoare, pe o perioadă de treizeci de ani (indicînd locul, cauza şi măsurile ce s-au luat). A doua comisie trebuia să se ocupe de strîngerea datelor meteorologice, cu toate manifestările atmosferice din ultima săptămînă (ploaie, burniţă, eventuale inundaţii, alunecări de teren etc.), acestea urmînd a fi procurate de delegaţi speciali atît de la staţia din vîrful muntelui Caraiman, cît şi din punctele limită, Băileşti şi Miercurea Ciuc. Cea de-a treia comisie avea sarcina să se ocupe de femeia de serviciu, ştiind că a trecut prima prin curte şi care, din motive ce urmau a fi consemnate, nu a sesizat o atît de gravă subminare a locului unde ne desfăşurăm activitatea (lipsă de vigilenţă? tendinţă de muşamalizare? intenţie criminală?). Aceeaşi comisie trebuia să descopere eventualul vinovat (sau vinovaţi) care a dat naştere săpăturii, scopul în care a făcut acest lucru, precum şi felul de unelte folosite. Comisia numărul patru, aleasă dintre angajaţii care activau pe linie de protecţie a muncii, trebuia să ia legătura cu Spitalul municipal şi cu organele Ministerului Sănătăţii spre a se stabili cu precizie pericolul la care s-ar expune un angajat cu studii superioare şi cu greutăţi familiale, în caz că ar fi căzut, din neatenţie, în suszisa groapă. Deasemenea, trebuia să afle, de la aceleaşi foruri, la cît s-ar fi ridicat costul spitalizării, al medicamentelor precum şi suma ce s-ar fi cuvenit s-o primească în timpul concediului medical. Celelalte trei comisii aveau datoria să controleze activitatea celorlalte patru, astfel ca ancheta să se poată desfăşura în mod cinstit şi operativ.
De îndată ce s-a stabilit componenţa comisiilor şi sarcinile ce le aveau de îndeplinit, s-a pornit la lucru. E de reţinut faptul că întreaga acţiune nu trebuia să depăşească patruzeci de zile, termen la care, şeful nostru, întorcîndu-se din concediu, urma să găsească, pe birou, rapoartele celor şapte comisii precum şi o expunere de ansamblu, alcătuită de comisia numărul opt, înfiinţată abia la urmă, în acest scop.
Lucrurile au decurs conform planului iniţial. În cea de-a patruzecea zi, la primele ore ale dimineţii, întregul colectiv participant la anchetă se afla în biroul şefului, pe masa căruia aşteptau cele 18 dosare cu coperţi de plastic în culoarea castanei şi un buchet de flori. Atmosfera era caldă — ca orice atmosferă de lucru — şi, totodată, festivă.
A trecut o oră, două, florile au început să se ofilească şi figurile noastre de asemenea. Şeful întîrzia, tocmai el care n-ar fi făcut greşeala asta niciodată! Impacientaţi, am traversat curtea şi ne-am îndreptat spre cabina portarului în speranţa că l-a văzut trecînd, dar a pornit-o, din cine ştie ce motive, spre cealaltă aripă a clădirii. În drum spre cabina portarului, am auzit, de undeva, din partea dreaptă, nişte gemete şi bolboroseli, venite parcă din fundul pămîntului. Am privit într-acolo, şi unul dintre cei ce întocmiseră harta regiunii incriminate ne-a atras atenţia asupra punctului de unde se auzeau gemetele: groapa.
La început ne-am gîndit să formăm o comisie care să se deplaseze la locul cu pricina spre a cerceta fenomenul nou apărut. Curiozitatea ne-a făcut să călcăm însă acest act de disciplină, aşa încît am dat năvală cu toţii. Cînd ne-am aplecat peste groapă, am rămas trăzniţi. În fundul ei, bălăbănind din mîini şi rostogolindu-şi ochii în orbite, ca bilele în roata de plasă a agenţiei Loto în zi de tragere, se afla chiar şeful nostru. I-am urat, fireşte, bun venit din concediu, şi i-am expus succint modul nostru de acţiune în problema de care tocmai se lovise. „Neisprăviţilor! a strigat şeful furios. Trebuie să puneţi mîna pe lopeţi şi să aruncaţi pămînt în groapă, să nu întocmiţi rapoarte!"
Nu l-am contrazis din două motive. În primul rînd pentru că era, chiar şi în această situaţie, superiorul nostru şi, în al doilea rînd, pentru că spusele sale sunau, fără dubiu, a ordin. Aşa c-am pus mîna pe lopeţi şi am început să aruncăm pămînt în groapă!
Dar nici aşa n-a fost bine. După trei zile, la ieşirea din spital, şeful nostru a dat ordin să se întrunească două comisii: una de sancţionare a celor opt comisii inutile şi una de control a primei. În urma dezbaterilor, care au durat două săptămîni, s-a hotărît să ni se dea tuturor mustrări cu avertisment şi să fim tăiaţi de pe lista cu excursii organizate prin sindicat. De-atunci, refuz să mai fac parte dintr-o comisie. Iar cînd întîlnesc o groapă, mă uit, mai întîi, să văd dacă nu a căzut vreun birocrat în ea!
(Perpetuum comic ’83, pag. 224)
