Mi-ar face bine - sigur! - un vin de buturugă,
Mi-ar pune vlagă-n oase, m-ar unge pe la cepuri –
Molan ursesc, transfuzii cu sînge-aprins, de iepuri –
Să chiui ca haiducii, încălecînd din fugă!
Dar stăm lungiţi în paturi, ca putrezite şlepuri
Pe care timpu-aşteaptă, la ţărm, că le distrugă,
Cînd Dunărea beţivă ni se prosternă-n rugă
Şi clătinate valuri ne ling cu-a lor otrepuri!
Desigur că-i mai bine că, dacă tot dai ortul,
Să mori vital, ca viul, nu să trăieşti ca mortul!
Decît să spînzuri banii pe doftori şi balsame,
Mai bine valul tandru carena să-ţi destrame!
Curînd, pe Stix pluti-vei cu sumbrul copîrşeu;
Azi, încă, umple-ţi chila, s-atîrne cît mai greu!
(Perpetuum comic ’83, pag. 164)