Zăvozii doamnei Circe

Numai iubind, am fost umil şi bleg
Şi m-am lăsat călcat de-acea stăpînă,
Şi m-am tîrît un anotimp întreg
Să-i ling, cîineşte, sîngeroasa-i mînă!

Cu firmituri şi oase să m-aleg, -
Izbit în ghionţi, lihnit de-o vorbă bună,
Încăibărat de rîie şi de jeg –
Legat la poarta-ţi, Circe - sumbră zînă!

A fost un timp prea voluptos! nu neg!
Dar bine-i c-a trecut, ca o furtună!
Ci-n faţa lumii, vraja mi-o dezleg –
Doar tristă amintire să rămînă!

„Au cîinii viaţă?" - unii mă-ntrebau:
Stereotip lătram răspuns: - „Au - Hau!"

(Perpetuum comic ’83, pag. 164)