Locomotiva şuera sinistru.
Inspectorul de miliţie, Bozukov, s-a întins pe patul din cuşeta vagonului şi a deschis ultimul roman al Agathei Christie, la pag. 47. „În clipa aceea, detectivul auzi şuerul unui glonte trecîndu-i pe lîngă ureche şi o umbră se mişcă lugubru în colţul din stînga al încăperii" citi el, trăgînd din luleaua ce se stinsese.
Din cuşeta vecină se auzea o mare gălăgie. Era o cuşetă tot cu două paturi, dar după intensitatea vocilor părea ocupată de cel puţin cincisprezece persoane.
— Drace! şueră printre dinţi Bozukov, trăgînd cu urechea. În ce scop s-or fi întrunit noaptea în tren?
Discuţiile erau serioase şi hotărîte:
— Nu-ţi fie teamă, şefule! îl aducem cu orice risc! se auzi o voce profundă de bas.
— Nu ne scapă el din mînă, fii fără grijă! adăugă un altul, pe un ton cavernos.
— Atît v-ar trebui! interveni un glas bubuitor, ce părea să fie al şefului bandei.
Bozukov deveni mai atent.
— Nu ne scapă, nu ne scapă! se burzului şeful. Dar rîndul trecut, cînd s-a strecurat printre voi, cum a fost?
Inspectorul tresări alarmat. În compartimentul vecin se pregătea, fără doar şi poate, un act criminal.
— V-aţi comportat ca nişte babe, continuă aceeaşi voce bubuitoare. Lavak, Hristov şi Dunco să deschidă măcar acum ochii mai bine. Să nu treacă nimeni, nici peste cadavrul lor.
— Vom proceda întocmai, îl asigură corul de voci.
— Pe Bizon şi pe Gorilă îi însărcinăm cu imobilizarea acelui Konavsky...
— Viskyvsky, rectifică prompt cel cu vocea cavernoasă.
— Da, Viskyvsky, confirmă şeful. Dacă nu scăpăm de el, sîntem în aer. Ceilalţi ştiu ce au de făcut?
— Ştim, răspunseră vocile. Totul e să-l înşfăcăm!
Bozukov nu mai stătu pe gînduri. „E o bandă care urmăreşte răpirea mai multor persoane" îşi zise şi sări din pat. Peste cîteva minute în uşa compartimentului vecin se auzi o bătaie puternică:
— Deschideţi! În numele legii, sînteţi arestaţi!
O mînă nesigură deschise uşa, lăsînd să se vadă prin crăpătură figurile amărîte ale celor ce ocupau încăperea.
— Tovarăşe Bozukov! exclamară într-un glas cei dinlăuntru. Ce s-a întîmplat?
Inspectorul rămase stupefiat:
— Drace! mormăi el. Dacă nu mă înşel, voi sînteţi echipa de fotbal municipală.
— Aşa-i, confirmară fotbaliştii.
— Ce fel de vorbe mi-a fost dat să aud? întrebă nedumerit inspectorul.
Cel ce părea — şi chiar era — şef, spuse oftînd:
— Eh, ne gîndim şi noi cum să facem rost de un punct în deplasare. Nici noaptea nu mai avem somn...
Traducere de T. Cutlic
(Perpetuum comic ’83, pag. 25)