Epigrame I (pc83)

Unui tînăr ciocoi — născut la Paris

Un băiat ca un iris,
Să-l tot strîngi şi să-l iubeşti.
S-a născut hăt, la Paris
Şi a supt la Bucureşti.

Unul medic de ţară

Doctor Trişcă cine-mi eşti,
Un viclean între vicleni:
Îţi ţii baba-n Bucureşti
Şi-o... bobiţă la Băbeni.

Unui avar

Odoare scumpe, flori pe masă,
Pe dulci covoare de mătasă,
Pisici de-Angora, cîini de rasă,
Sus, prin cerdace - curg zefiri.
Te miri ce n-are-această casă,
                Dar n-are musafiri!

Unei Domnişoare automobiliste

Se tot strîmbă, se tot frînge:
Mi-a intrat maşina-n sînge!
Însă conducînd de-andoase,
I-a intrat maşina-n oase!

Unui ziar românesc

„Curentul" apărut recent
Ne pune zilnic la curent
Cu întîmplările din ţară,
Cu ultimele ştiri de-afară,
Cu ce s-au mai luat măsuri,
Cu ultimele-njurături!


Unul prieten

Are caràcter Gabriel:
Pe Crevedia lîngă el!

Lumea satelor, în literatura de după Eliberare

„Moromeţii", „Cordovanii",
Toţi „desculţii", toţi sărmanii,
Vin cu „Cuscrii" toţi în cor,
Vin cu-„nvăţătorii" lor!

Unui om prevăzător

Domnu-acesta atît de chibzuit,
Cu purtări atîta de integre,
Strînge în Elveţia bani Alpi
                 Pentru zile negre.

Lui Zaharia Stancu — autorul „Poemelor simple"

Dimineaţa-n revărsat,
Slobod, în cămaşă nouă,
Drag îmi e să merg desculţ.
Prin poemele-i cu rouă.

Cincinat Pavelescu — şi nepotul său

Chestiunea, vezi, se pune
De la caz la caz:
Cincinat avuse spirit,
               Mircea are haz.

Pe vremuri...

Privind şesul dunărean,
Vălurind la nesfîrşit,
Spus-a un strein, uimit:
— Gras pămînt, dar slab ţăran!

Lui G. Călinescu

Critic dacă este,
Asta-i o poveste.
Dar mă înfior:
Mare scriitor! 

Cafeneaua

„La Capşa", unde vin toţi seniorii,
Lăcaş cu două mari despărţituri:
Într-una se mănîncă prăjituri,
Într-alta se mănîncă... scriitorii!

Unei bacalaureate, — care-mi cerea părerea ce facultate să urmeze

Nici Medicina nici Filozofia
Şi nici Agronomia nici Chimia,
Căci azi a învăţa nu-i lucru rodnic;
Urmează, Domnişoară, un logodnic.

Lui B. Iordan — autorul „Vieţii lui Decebal"

Şi citind atent isprava,
Decebal a spus atît:
Daţi încoace, daţi otrava,
         Să i-o torn pe gît!

Premiul naţional pentru sculptură pe 1927 a fost dat maestrului Paciurea

Să fii, Maestre, prea slăvit
Şi să trăieşti întru mulţi ani,
Căci tu, în fine,-ai izbutit
Din piatră seacă să scoţi bani.


Lui Tudor Arghezi — oltean de origine, la o şezătoare

Şi după ce-a citit vreo zece pagini,
Am zis în sine-mi: iată zile mari:
Să vezi pe scenă un oltean cu ochelari
Şi coşniţele pline cu imagini.

Lui Traian Iancu — directorul Fondului Literar

Tunau mai ieri, vreo patru-cinci voinici:
Cu-acest Traian al nost’ e de mirare,
Cum poate-un împărat atît de mare
Să-mpartă nişte sume-atît de mici?

Lui Perpessicius — mare mutilat de război

Pierdu o mînă la Topraisar,
Dar lipsa aceasta nu-l făcu avar.
Celor cu har şi celor fără rouă,
Împarte tuturor cu amîndouă.

Lui Radu D. Rosetti — cunoscutul avocat, care militează pentru crematoriu

Clienţii Domnului Rosetti
De-o vreme-ncoa s-au pus în gardă:
Sînt informaţi că avocatul
Şi după moarte o să-i ardă!

După fiecare deceniu pe care-l atinge vîrsta unui scriitor, Preşedintele Uniunii îi trimite o telegramă de felicitare

Ai împlinit o sumă de ani,
Acas’ai prunci, ai soacră, mamă,
Prieteni, peste drum o cramă –
Iar el, în loc de gologani,
Îţi dă o... telegramă!

Într-o zi de vară, Tudor Măinescu — îşi scosese, pe terasa restaurantului „Picadilly" haina, rămînînd numai în pantalonii albi de doc, ceea ce nu era permis pe atunci. La aceeaşi masă cu el mai erau pictorul Enea şi sculptorul Mac Constantinescu. I-am trimis poetului următorul răvaş:

Stai în cămaşă şi-n... izmene
Şi nu pot pentru ca sa tac.
Eşti bun să te picteze Ene
Şi să te mai cioplească Mac.

Trei mari istorici ai Patriei:
Constantin Giurescu
Const. C. Giurescu
Dinu C. Giurescu

Mai sunt pe lumea asta privilegii
Şi harul sfînt cu care Cei Trei scriu
L-au moştenit, de drept, din tată-n fiu,
                                          Ca Regii. 

Miron Radu Paraschivescu — autorul „Cînticilor ţigăneşti" — de la Vălenii de Munte, unde-şi are reşedinţa, îndrumează poezia din revista „Ramuri"

Vechi moşnean între moşneni,
Cel ce ţigăneşte slova,
Stă în ramuri la Văleni
Şi s-aude - la Craiova!

Lui Eugen Barbu — înainte de apariţia lui în public

Din Groapa mea cu de-alea şi desculţi,
Eu tuturora din rărunchi le strig:
Bă, mor aici de-anonimat şi frig,  
Eu geniu sînt - că Barbu e mai mulţi!

Al. Cazaban — a împlinit 90 de ani

Nouă-zeci de ierni sub soare,
A dus viaţă cruntă, grea:
Optzeci de ani la vînătoare,
Şapte-zeci în cafenea!

Lui Şerban Cioculescu

Mai trăieşte încă-un veac şi-un an –
Cum la trup e-atît de uscăţiv,
Moartea, dacă vine la Şerban,
Nu găseşte spaţiu locativ.

Redactorului-şef — al revistei „Familia"

C-o epigramă-ţi vine-aşa pe badea
A. Andriţoiu-acesta să-l striveşti:
Stă cu amicii-n fum la Bucureşti
Şi cu familia tocmai la Oradea!

Unui nemernic

Trimite-n dreapta-n stînga flori, bomboane,
Cu Doamnele, cu Domnii, prin saloane,
Politicos, din unghii pînă-n gît –
Cu Patria se poartă el urît!

(Perpetuum comic ’83, pag. 20)