— O defecţiune în sistemul de aprindere, puse el diagnosticul şi coborî din maşină.
Deschise capota şi examină cu atenţie carburatorul, bujiile, filtrul de aer, bobina, pompa de apă şi toate cele 117 piese misterioase care compun motorul. Veni şi soţia să-l asiste.
— Ce s-a întîmplat, Manfred? se interesă aceasta. De ce n-ai plecat încă?
— O inflamaţie acută la aprindere, răspunse profesorul. A intervenit, se pare, o complicaţie pe fondul trombei în sistemul de aducere a combustibilului. Voi încerca o mică, nedureroasă intervenţie chirurgicală...
— Nu, nu, Manfred! protestă, cu glas rugător, soţia, înălţînd mîinile spre cer. Pe toţi sfinţii, nu face asta! Lasă motorul în pace. Mai bine cheamă un mecanic auto.
— Nu vorbi prostii! Dacă pot să fac o operaţie complicată pentru eliminarea pietrei la vezică simultan cu curăţirea canalului biliar, atunci, sigur, am să mă descurc în faţa unui fleac de inflamaţie la sistemul de aprindere!
Soţia clătină din cap. Argumentele doctorului nu păreau s-o convingă:
— Treaba asta nu-i pentru tine. Chiar dacă diagnosticul tău nu e greşit, deşi, personal, mă îndoiesc, gîndeşte-te că şi mecanicul trebuie să trăiască. Mă duc să-i telefonez.
Peste o jumătate de oră, mecanicul remorcă maşina pînă la un atelier de reparaţii. Trecînd pe acolo, după ora patru, după-amiază, profesorul îşi găsi autoturismul în acelaşi loc. Se vedea că nimeni nu se apucase de reparaţia lui.
— Se pare că e o treabă serioasă, îl avertiză mecanicul. Mă tem că trebuie să facem o operaţie constînd în eliminarea acumulatorului, după care, vom încerca să-i transp... un transpla...
— Un transplant?
— Da, da, ăsta-i cuvîntul. Vom încerca să-i transplantăm unul nou. De asemenea, e necesar să executăm disecţia întregului motor, strunjirea cilindrilor şi şlefuirea clapetelor. Dacă totul se va termina cu bine, pot să vă garantez că maşina va funcţiona. Sînteţi de acord?
— Şi cît timp va dura această operaţie?
— Mai treceţi peste 48 de ore...
Peste două zile, profesorul reveni la atelier. Meşterul, cu capul afundat în motor, dădea comenzi energice subalternului său. Acesta ţinea, gata de intervenţie, cleştele plat şi cheile de piuliţe, ungătorul şi alte instrumente, mai complicate decît cele necesare la operaţiile chirurgicale.
— Merge, merge? Terminaţi repede?
— Nu mă conturbaţi! Dv. nu vedeţi că operaţia e în plină desfăşurare? Dă narcoticul, băiete! ceru mecanicul. Şi apasă pe clacson, să aflăm dacă pacientul mai este în viaţă.
Peste alte două zile, reparaţia se încheie.
— Maşina s-a însănătoşit, fu asigurat proprietarul. Poate să vă ţină încă 20 de ani. Trebuie să vă spun însă că a fost o operaţie foarte complicată. Poftim nota de plată.
Cercetînd cu luare aminte chitanţa, profesorul fu pe punctul de a face un infarct, simultan cu o congestie cerebrală.
— O groază de bani! mormăi el. E de zece ori mai scump ca reparaţia pacientului care şi-a fracturat mîinile şi picioarele şi de două ori mai scump decît o operaţie de apendicită.
— Aşa şi este, domnule profesor, dar imaginaţi-vă numai cît de complicată este munca mecanicului, în comparaţie cu aceea a chirurgului.
— Mai complicată? întrebă profesorul Karbunkel, perplex.
— Bineînţeles! se îndîrji şi mai mult acesta, ştergîndu-şi cu dosul palmei şiroaiele de sudoare de pe frunte. Noi, mecanicii, trebuie să studiem în fiecare an cîteva tipuri noi de maşini, în vreme ce dv., medicii, de la Adam şi Eva încoace, aveţi de-a face cu una şi aceeaşi structură. În două modele.
Traducere de Tinca Silvestru
(Perpetuum comic ’83, pag. 220)