Toate organele se adunară
Să facă ordine interioară
Inima, principala piesă
Participa ca organ de presă
Şi trimiţînd ştirile prin sînge
Începu a se plînge:
— N-am oxigen de-ajuns!
— Cum?! sări un plămîn ca străpuns,
Mă iei drept fraier
Crezi că eu mă hrănesc numai cu aer?
Ia uite ce-a ajuns să ceară!
Tu ştii ce poluare e afară?
Ce să-ţi mai spun
De tutun...
Şi replica i se-ntrerupse
De un acces de tuse...
Ajunseră la inimă vorbele agere
Care, înroşindu-se, bătu în retragere
De teamă
Îi trimise o telegramă:
„Lun-dun
Fumatul nu-i bun.
Trimite-mi amoniac.
Stop!” (cardiac)
(Perpetuum comic ’82, pag. 223)