„Sosietatea care va să zică..."
Să rîzi de tine - iată o morală
Pe care omul nostru n-o prea-nghite;
Să rîzi de altul - asta se admite...
Dar dreapta ta oglindă nu se-nşeală:
Trec măştile frumos sulimenite,
Noi ne hlizim şi-aplaudăm în sală
Şi nu ne dăm o clipă socoteală
Că-s pe măsura noastră potrivite.
Şi dacă - nu pe sfori, după cortină,
Se joacă-a ta comedie, ci-n noi -,
Oglinda ta, maestre, e de vină,
Oglinda ta care ne vede goi...
Stă-n faţa noastră dreapta ei lumină
Ca biciul judecăţii de apoi!
(Perpetuum comic ’87, pag. 86)