Adevărul despre balauri

        Doi turişti americani, aflaţi la Stokholm, s-au oprit pe stradă, privind nedumeriţi nişte ilustrate pe care le ţineau în mînă. La un moment dat, se apropiară de mine, arătîndu-mi o ilustrată:
        — Scuzaţi-mi îndrăzneala, spuse cel mai vîrstnic. Aceasta nu-i statuia Sfîntului Gheorghe?
        — Ba da, am confirmat eu. Dar statuia din parcul de vizavi nu mai există. A fost dărîmată.
        — De ce?
        — Fiindcă Sfîntul a fost un mincinos. N-a ucis nici un balaur. N-a existat nici un balaur, e-o născocire.
        — Vreţi să spuneţi că acum, în Suedia, nu mai crede nimeni în balauri? întrebă vîrstnicul, cu tristeţe.
        — Ba nu, în balauri credem, doar în Sfîntul Gheorghe nu mai avem încredere.
        — Într-un sfînt?! exclamară turiştii. Cum să nu credeţi într-un sfînt?
        Am încercat să-i lămuresc:
        — Lucrurile s-au întîmplat aşa: apare la noi acest Gheorghe, bate la poarta oraşului şi întreabă: „Unde-i balaurul? Eu, zice, sînt singurul care pot să-i vin de hac!". „Ce balaur? N-avem nici un balaur!" au răspuns orăşenii. Gheorghe, vă daţi seama, a rămas foarte decepţionat.
        — Noi auzisem cu totul altceva, şi-au exprimat turiştii îndoiala.
        — Minciuni! le-am tăiat eu vorba. Adevărul e că locuitorii oraşului s-au înfuriat foarte tare atunci cînd balaurul a început să pretindă la fiecare prînz cîte un om. Şi, atunci, ce şi-au spus? „De unul singur nu-l putem răpune, dar dacă ne adunăm ne azvîrlim asupra lui...". Aşa se face că peste patru sute de bărbaţi înarmaţi cu suliţe, săbii, pistoale, s-au năpustit asupra lui şi l-au ucis. Capul balaurului a fost aşezat pe acoperişul staţiei de cale ferată, iar oamenii s-au răspîndit pe la casele lor.
        — Şi Gheorghe? au vrut să mai afle turiştii.
        — Un lipsit de caracter, am rostit. S-a lăudat pretutindeni că a salvat o prinţesă din gura balaurului, că l-a ucis, numai minciuni de pe urma cărora s-a ales şi cu o statuie. Dar noi am dărîmat-o. Şi pe bună dreptate. A minţit mai rău decît gazetele şi chiar decît emisiunile T.V.

(Perpetuum comic ’82, pag. 106)