Carul cu fîn
Ce bine-ar fi de m-ar lăsa în pace
Năstruşnicii căutători de ace.
Doaga
Plîng butoiul că-i lipseşte-o doagă
Nu pe mine, biata, că-s pribeagă.
Lacrimile
N-ar putea conţine şi glumele oare
Cantităţi de sare corespunzătoare?
Oul
De ce eu? Cocoşul poartă vina
Că sînt mai deştept decît găina!
Sălciile
N-am plînge-aşa, pe mal, pleoştite
Dar prea sîntem compătimite.
Mămăliga
Greu să fii mare scofală
Cînd nu eşti occidentală.
Lumina
Bîrfesc unii, cîntă-aezii
Că am mania vitezii...
Frunza galbenă
Eu sînt masca mortuară
Luată de la primăvară.
Urşii
Ne-o fi viaţa plină de monotonie
Dar habar n-avem ce-i aia insomnie.
Şoarecele de bibliotecă
Cartea cea mai bună dintre toate
Mi se pare Cartea de bucate.
Lupoaica
E perfect legal de nu mă-nşel
Dacă vreau să infiez un miel.
Dulăul
Recunoştinţă oilor nu cer
Dar nici să mă hrănească doar cu zer.
Delfinii
Săltăm, ne scufundăm la orice oră
Şi totuşi „Salvamar"-ul ne ignoră.
Meduzele
Vedetele pe litoral pot oare
Să eclipseze „stele le de mare"?
Racii
Ne-mpiedică să fim o personalitate
Nevestele ce-s prea puţin înapoiate.
Ţînţarii
La mare vin doar caractere calme
Atunci de ce ne iau cu toţi la palme?
(Perpetuum comic ’82, pag. 226)
