Cugetările unui necugetat

(Inedit)

        • Scrie prea mult. O vreme ar trebui să se mai lase de citit.

        • Nu pleca. O să regreţi prea mult că ai venit.

        • Totul e posibil. Ion Popescu după ce a terminat „şcoala de surori medicale" s-a însurat cu şoferul Maria Ionescu.

        • Nu munceşte. Îl paralizează teama că ar putea greşi.

        • Relaţiile — iată ipostaza cea mai rafinată a mitei.

        • Ageamiul se crede un specialist la începutul carierei.

        • Nu beau, nu fumez. Dacă n-ai fi tu iubito m-aş lăsa şi de scris.

        • Visînd cu candoare anul două mii, înaintaşii noştri aveau scuza convingerii că nu-l vor apuca.


        • Vocaţia este ceea ce ar fi trebuit să devenim dacă, de mici, ne-am fi luat după ea.

        • Iubesc speranţele care se prefac în certitudini şi mă neliniştesc certitudinile care se transformă în speranţe.

        • Sînt destui oameni care aduc ploaia, dar prea puţini cei care o aduc la timp.

        • Optimistul visează ziua cînd îngropînd un sîmbure de caisă, va culege din pom caisele sub formă de compot.

        • Uituc, i-a mărturisit abia în ultima zi că ceea ce l-a interesat la ea a fost doar prima noapte.

        • Distraţii au de cîte ori vor un alibi. Pot dovedi oricînd că au fost cu gîndul în altă parte.

        • Axiomele sînt adevăruri plictisite să se tot justifice.

        • E o diferenţă în ceea ce te atrage şi în ceea ce te reţine.

        • A fi demodat înseamnă a fi în pas cu moda care va reveni peste o vreme.


        • Prea mult facem caz de fericire ca să nu-şi ridice mereu preţul.

        • Se simte demobilizat în faţa topului de hîrtie neîncepută. Acelaşi sentiment îl încearcă şi cititorii săi în faţa cărţii terminate.

        • De cîte ori mă gîndesc la viitorul meu înseamnă că ceva îmi scîrţîie în prezent.

(Perpetuum comic ’83, pag. 55)