Catalog; Gărgăunul; Păianjenul, Gărgăriţa

Catalog

Un catalog cu fişe de insecte
N-a apărut în nici o editură
Etichetate-n clasica măsură
Şi conservate-n rimele corecte.

Eu vă prezint iluzii circumspecte
Căci fiece măruntă creatură
E o frîntură ruptă din natură,
Întruchipînd virtuţi dar şi defecte.

Iar dacă cititorule, asameni
Insectele de-aici, cu niscai oameni,
E treaba ta, să ştii că te priveşte.

În armonia ultimei terţine,
Deschide catalogul şi citeşte:
Şi cine ştie, poate-ţi prinde bine!


Gărgăunul

Ne umblă-n cap, zmintitul gărgăune
Coleric, demagog şi zgomotos,
Cerîndu-ne să-l luăm în serios
Deşi-i lipsit de orice raţiune.

Zăludul, devenit contagios,
Dintr-un copac gîndacilor le spune
Că după socoteala lui, nebun e
Acela ce se crede sănătos.

De la o vreme, enunţînd păreri,
Comunicate în mai multe seri
La cîteva concerte şi la teatru,

Pe gîze, în eroare le-a indus
Şi trei furnici scrîntite, l-au propus
Peste grădină, medic psihiatru!

Păianjenul

De pe un gard vecin, de lîngă casă,
Vrea să ne fure florile din tindă.
Bujorul nostru sacru să îl prindă
În pînza-i samavolnică şi deasă

Iar după asta, hoţul, să pretindă
Că totuşi, crinii l-au chemat la masă,
Să ia o crizantemă de mireasă
Şi plasa peste flori să o întindă.

Păianjenul, setos după putere,
Veninul vrînd, să-l schimbe pentru miere,
Peste zaplaz, la pîndă se aşează.

Dar între timp, albinele surori
Din dragoste de greieri şi de flori
Sînt lîngă stupi, atente. Şi veghează!


Gărgăriţa

E horoscopul magic ce împarte
În clipa ce din palmă îşi ia zborul,
La toţi cei din grădină, viitorul
În visul dintre dragoste şi moarte.

Unui tăune, ştiutor de carte
I-a prevestit, în zbor direct, amorul
Spre o răgace, ce tînjea de dorul
Unei iubiri eterne, de departe...

Cu aripile pline de inele,
Ea zboară însetată către stele
Să-şi caute, la rîndul ei, destinul.

...Îndurerată, cînd spre flori, pogoară
Îşi ştie soarta tragică şi chinul
Că va rămîne, veci de veci, fecioară.

(Perpetuum comic ’83, pag. 204)