Un individ (sau individă),
În drum spre scaunul înalt,
A reuşit din primul salt
Să şi-l ocupe-avid (avidă).
Vă relatez succint acum
Cum a scurtat puţin din drum,
Dibace şi perfid (perfidă):
Călcînd pe umeri şi pe cap,
Urcă în sărituri de ţap,
Aproape-n vîrf de piramidă!
Dar scaunul de-atîta tolănit
S-a-mbolnăvit de scîrţîit
Sub atmosfera de acid (acidă)
Un leac în grabă a găsit
Şi c-un molar l-a-nţepenit
Avidul individ (sau individă).
Iar ţintele cînd i-au sărit
Cu trei canini le-a-nlocuit
„Artistul" insipid (sau insipidă).
Cum a-nţeles care-i folosul
Punînd mereu la treabă OSUL
S-a dovedit valid (validă).
Morală dublă
Ca să fiţi la înălţime,
Să vă meargă bine gura,
Ascultaţi-mă pe mine:
Nu vă neglijaţi dantura!
Cînd nu te-ajută harul minţii,
Un scaun poţi să-l ţii, cu dinţii!
(Perpetuum comic ’88, pag. 134)