Se afișează postările cu eticheta Marcel Mureşeanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marcel Mureşeanu. Afișați toate postările
, ,

Pe uliţa umorului (pc83)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989.

Bătaia

        — Sari, iute, Petre, că ne-omoară cîinele!
        — Unde?
        — În drum. Îs vreo trei pe el!
        — A’ cui? zice Petrea.
        — A’ Nionului!
        — Ăla-i slab! Şi-a’ mai cui?
        — A’ Ioani Sturzului!
        — Şi-ăla-i slab! Ai zis că-s trei?
        — Şi-ăla negru, a’ doctorului!
        — Ăla da cîine! Săracu! Lupule, mă Lupule, lasă-i dracului că nu-i bine să te ai rău cu ăştia!


Apă mare

        — Măi, Costane, au dat telefon la primărie că vine apă mare de la munte!
        — Şi ce-i cu asta?!
        — Ar trebui să ne-aducem vacile din luncă!
        — Da’ păzitoru ce treabă are?
        — El nu ştie!
        — Eu nu mă duc, zice, c-a mea şi-aşa fuge la amiază acasă!
        — Da’ dacă n-o lasă văcaru?
        — Doară faci tu atîta pentru mine să-i spui s-o lase! Şi dacă treci pe lîngă şcoală spune-i şi la învăţătoare să le deie drumu la prunci acasă, că s-a rupe puntea!
        — Numai să nu uit, cu gîndu la vaci!

La meşter

        — Cum merge treaba, mă Costane!?
        — Bine, bade!
        — Învăţat-ai cîte ceva de la meşteru ăsta!?
        — Învăţat, bade, numai cu grinzile-i mai greu!
        — Da’ cum?
        — Apoi uită-te la asta de-aici! Am tăiat-o de vreo trei ori şi tot scurt-o rămas!

(Perpetuum comic ’83, pag. 117)

, ,

Pe uliţa umorului (pc82)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989.

DILEME

        — Mă, Ioane, tăiet-ai porcu’?
        — Tăiet, zice, da’ nu mi-o mai rămas nimic.
        — Da’ cum?!
        — Apoi tot l-am trimis la prunci, la oraş!
        — Şi ei ce ţi-o dat?
        — Ia un radio de ăsta mic!
        — Şi cîntă?
        — Cîntă, zice, da’ nu mai am la cine da grăunţele!
        — Cumpără-ţi altul!
        — Mi-aş cumpăra, zice, da’ nu-i cine să-l crească.
        — Da’ Ana ta?!...
        — Apoi ea toată ziua ascultă la radio.



TÎRGUL

        — Mă Gheorghe, o venit un om de la Rogojel la tine!
        — La mine?...
        — Zice că vi că să-ţi cumpere mînzu.
        — Mînzu?!
        — Zice că-ţi dă cît ceri tu.
        — Da’ tu cît zici să cer?
        — Apoi cere şi tu cît mai puţin.
        — Da’ de ce?
        — Apoi dac-o murit mă-sa!
        — A cui?
        — A mînzului, mă! dacă nu-l dai ţi-l ia la orfelinatu de cai.
        — Du-te dracului, zice Gheorghe, că m-am întîlnit cu omu.
        — Şi ce-o zis?
        — O zis că ţi-e nepot după soră-ta!

DUMINICA

        — Unde-aţi fost, Petre? întreabă nevasta.
        — Hîmm! zice Petrea. Pînă la Ciucea, să vedem lumea.
        — Şi de ce-ai luat şi pruncii cu tine?
        — Să le fac poze!
        — Ce fel de poze? Ori eşti stricat la cap?!
        — Poze-n colori! Uită-te aici, că-s gata, zice Petrea.
        — Tu eşti ăsta aşa fain? întreabă nevasta.
        — Da’ cine?
        — Ai, ai, ai! zice nevasta. Şi pe mine m-o ţinut dracu-n biserică!

(Perpetuum comic ’82, pag. 259)


Persoane interesate