Însă gîndindu-mă puţin
Cum fabulist de ai ieşit,
Răspunsul este nimerit:
Poeţii au în cap culori,
Tu, fabulist, sticleţi şi ciori,
Mistreţi în turme, urşi şi lupi
De care-asiduu te ocupi.
Nu înţeleg ce haruri ai
Cuvînt jivinelor să dai
Şi să le faci să te asculte;
Ai, cred, din ştiinţele oculte
Ceva ce nu pricep deloc
De te ocupi de cal, de porc,
De vacă, bou şi alte vite;
Le faci să bată din copite,
Să-nveţe carte, să şarjeze,
Să rîdă, să filozofeze,
Să facă cu idei inepte
Pe moralistele-nţelepte,
Deşi mă cred un om întreg
Eu, fabula nu o-nţeleg.
Că n-aş putea bătut cu păru’
Să stau de vorbă cu măgaru’
Doar poate-aşa cum să îţi spui.
Să am ceva din firea lui!
(Perpetuum comic ’88, pag. 165)