— foileton —
A sosit pe neaşteptate şi s-a prezentat sec şi oficial cu clasica formulă: „Sînt Moartea şi am venit să te iau". Ca om cu educaţie aleasă, am întîmpinat-o cu „săru-mîna Doamnă Moarte", ceea ce i-a produs o impresie favorabilă şi a determinat-o să-şi modifice pe loc hotărîrea iniţială.
— Uite, dragă, mi-a zis, eşti simpatic şi ai fost cuviincios cu mine, nu o să te iau pe lumea cealaltă, ci o să te las pe pămînt sub forma unui obiect neînsufleţit, la alegere. Spune-mi, ce-ai vrea tu mai mult şi mai mult să te faci?
— Clanţă, am răspuns fără ezitare
— Interesant, fu ea de părere, dar ia spune-mi, ce fel de clanţă, pe dinăuntru sau pe dinafară? Nu uita că pe dinafară e frig şi s-ar putea să capeţi guturai.
— Staţi să vedeţi, eu mă gîndeam la materializarea frumoasei figuri de stil „a da cu clanţa"...
— Nu ţine, dragule, a replicat interlocutoarea mea, că aia nu e neînsufleţită, ci dimpotrivă, ehei!
— Atunci vă rog să mă faceţi untdelemn, să ies ca adevărul la suprafaţă.
— N-am nimic împotrivă, dar printre voi pămîntenii circulă vorba că adevărul e în vin. Vrei să te transform în vin?
— Nu, nu mi-ar surîde, că vinul poate fi turnat şi n-aş vrea să am necazuri post-mortem.
— N-ai dori atunci să te prefac în ceva ce n-ai fost niciodată? De exemplu, uşă la biserică...
N-am căzut de acord nici cu această propunere, nici cu altele, cum ar fi maioneză, mersul trenurilor sau calcio vechio, pînă cînd am observat că vizitatoarea mea începe să-şi piardă răbdarea. Atunci i-am spus:
— Ştiţi ceva, m-am hotărît. Eu cel mai mult şi mai mult aş vrea să devin ţigară Snagov, produs al întreprinderii de Ţigarete din Iaşi.
— Şi de ce, mă rog, s-a interesat surprinsă Moartea.
— Ţelul meu este să fiu folositor oamenilor şi după ce n-o să mai fiu în viaţă.
— Adică?
— Ţigara Snagov, produsă de susnumita întreprindere, conţine un însemnat procent de cioate care s-ar putea valorifica superior prin prelucrare şi transformare în scobitori, figuri de şah, popice, melestee şi alte produse de artizanat. Este adevărat că printre ele se găseşte şi ceva tutun, dar n-are importanţă, că tot se scutură. În schimb este perfect ignifugabilă, cum o aprinzi, cum se stinge. În plus, din foiţa groasă şi rezistentă s-ar putea obţine hîrtie de ambalaj, dosare de încopciat sau coperţi de carte. Nu, zău, că merită.
Crezînd că vreau „s-o trag în piept", Moartea mi-a cerut o ţigara spre convingere. După două fumuri a plecat tuşind îngrozitor. Din uşă mi-a strigat cu ură:
— Junghiule!
Şi n-am mai văzut-o de atunci.
(Perpetuum comic ’86, pag. 88)
