Se afișează postările cu eticheta George Patrone. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta George Patrone. Afișați toate postările
, , ,

Dilema doamnei Puşa

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
Doamnei Puşa - soaţa Domnului Mardare -
Tare-i plac copiii, numai că... nu are.
Şi-ar dori şi dînsa un copil, fireşte,
Din păcate însă, tare greu se creşte.
Dacă-s mici, de pildă, sînt gingaşi în boală,
Noaptea plîng, cer papă, vor (pardon!) la oală,
Cînd mai cresc aleargă, ţipă tam-nisam,
Joacă mingea-n stradă şi mai sparg vreun geam,
Nu-s cuminţi, n-ascultă, strică, nu păstrează
(Gigi al Tănţichii, ieri, a spart o vază!),
De-aia Doamna Puşa stăruie-n dilemă:
A fi mamă este, totuşi, o problemă.
Şi cum dînsa n-are însuşiri native,
I-ar crea, vezi bine, stări... aprehensive.
Are ea şi-o vorbă, nu ştiu dac-o ştii: 
„BINE-I DE PĂRINŢII CARE N-AU COPII..."!

(Perpetuum comic ’89, pag. 20)


, , ,

Cum am scăpat de moarte

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
— foileton —


        A sosit pe neaşteptate şi s-a prezentat sec şi oficial cu clasica formulă: „Sînt Moartea şi am venit să te iau". Ca om cu educaţie aleasă, am întîmpinat-o cu „săru-mîna Doamnă Moarte", ceea ce i-a produs o impresie favorabilă şi a determinat-o să-şi modifice pe loc hotărîrea iniţială.
        — Uite, dragă, mi-a zis, eşti simpatic şi ai fost cuviincios cu mine, nu o să te iau pe lumea cealaltă, ci o să te las pe pămînt sub forma unui obiect neînsufleţit, la alegere. Spune-mi, ce-ai vrea tu mai mult şi mai mult să te faci?
        — Clanţă, am răspuns fără ezitare
        — Interesant, fu ea de părere, dar ia spune-mi, ce fel de clanţă, pe dinăuntru sau pe dinafară? Nu uita că pe dinafară e frig şi s-ar putea să capeţi guturai.
        — Staţi să vedeţi, eu mă gîndeam la materializarea frumoasei figuri de stil „a da cu clanţa"...
        — Nu ţine, dragule, a replicat interlocutoarea mea, că aia nu e neînsufleţită, ci dimpotrivă, ehei!
        — Atunci vă rog să mă faceţi untdelemn, să ies ca adevărul la suprafaţă.
        — N-am nimic împotrivă, dar printre voi pămîntenii circulă vorba că adevărul e în vin. Vrei să te transform în vin?
        — Nu, nu mi-ar surîde, că vinul poate fi turnat şi n-aş vrea să am necazuri post-mortem.
        — N-ai dori atunci să te prefac în ceva ce n-ai fost niciodată? De exemplu, uşă la biserică...
        N-am căzut de acord nici cu această propunere, nici cu altele, cum ar fi maioneză, mersul trenurilor sau calcio vechio, pînă cînd am observat că vizitatoarea mea începe să-şi piardă răbdarea. Atunci i-am spus:
        — Ştiţi ceva, m-am hotărît. Eu cel mai mult şi mai mult aş vrea să devin ţigară Snagov, produs al întreprinderii de Ţigarete din Iaşi.
        — Şi de ce, mă rog, s-a interesat surprinsă Moartea.
        — Ţelul meu este să fiu folositor oamenilor şi după ce n-o să mai fiu în viaţă.
        — Adică?
        — Ţigara Snagov, produsă de susnumita întreprindere, conţine un însemnat procent de cioate care s-ar putea valorifica superior prin prelucrare şi transformare în scobitori, figuri de şah, popice, melestee şi alte produse de artizanat. Este adevărat că printre ele se găseşte şi ceva tutun, dar n-are importanţă, că tot se scutură. În schimb este perfect ignifugabilă, cum o aprinzi, cum se stinge. În plus, din foiţa groasă şi rezistentă s-ar putea obţine hîrtie de ambalaj, dosare de încopciat sau coperţi de carte. Nu, zău, că merită.
        Crezînd că vreau „s-o trag în piept", Moartea mi-a cerut o ţigara spre convingere. După două fumuri a plecat tuşind îngrozitor. Din uşă mi-a strigat cu ură:
        — Junghiule!
        Şi n-am mai văzut-o de atunci.

(Perpetuum comic ’86, pag. 88)


,

Epigrame I (pc85)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
Constatare

Al comerţului destin
E-ngrădit de-un handicap:
Pe la cîte-un magazin
N-ar fi coadă, de-ar fi cap!

Comportament

Ciudate sînt făpturile neghioabe
Cînd simt în nări stăpînul idolatru
O javră face sluj pe două labe,
Slugarnicul se tîrîie pe patru...

Pe plajă

Unii cînd fac rost la mare
De-un iaurt, pe apucate,
Nu-l consumă în picioare
             Ci pe spate!

Prin cenaclurile literare

Cum se proclamă barzi, îşi lasă chici,
Mustăţi şi bărbi şi ditamai cotleţii,
Că-ţi vine (Doamne iartă-mă) să zici:
Pegaşi! Mai ţesălaţi-vă poeţii!

(Perpetuum comic ’85, pag. 97)





,

Calul şi măgarul

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu

Cîndva, în plină zi şi-n plină stradă,
Un cal şi un măgar s-au prins la sfadă:
— Ca descendent al speciei ecvestre,
Adăugat-am faunei terestre.
I-am fost legendei nesecat tezaur
(De pildă mitologicul centaur)
Richard al treilea greu s-a-ncumetat
Să mă preschimbe pentru un regat.
Pe toţi poeţii lumii îi seduc
- Vezi El-Zorab, eroul lui Coşbuc –
Mă cîntă de la clasicii în viaţă
La fabulişti... precum e cel de faţă!
Maeştri mari, cu viziune-adîncă
M-au venerat, cioplindu-mi chip în stîncă
Nu mai vorbesc, muzicieni, ca Liszt,
Ori de-un anume pictor modernist
De-l ştie lumea ca pe calul breaz
Cînd e de obicei şi cînd... e treaz!
Determin stări de spirit (amintesc
De mult apreciatul rîs „mînzesc")
Sînt precursor al modei cabaline
Mulţi tineri poartă coamă, ca şi mine,
Codanele au cozi de cal...
                          — Destul!
(se-nfurie măgarul) Eşti fudul,
Dar te previn, fii mai puţin limbut
Cînd faci atîta caz de-al tău trecut
Că omul, sclav al modei pasagere,
S-a săturat de cai, vrea cai-putere.
Pe soclul tău el urcă azi motorul,
Şi tu, în mod fatal, o să dispari
Eu, însă, am în faţă viitorul:
Cît fi-va lumea, fi-vor şi măgari!
Văd viitorul strîmb şi imoral
Destui măgari cu... ochelari de cal.

(Perpetuum comic ’85, pag. 97)
,

Combativitate

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu

Pentru şedinţa convocată joi
Cînd vom analiza trimestrul doi
Cu sarcinile pe compartimente
În cifre comparate şi-n procente,
M-am pregătit în stilu-mi predilect
Să critic exigent, la obiect,
Aspectele ce riscă să devină
Abateri grave de la disciplină


Întîi dezvolt prezumţia că cine-i
Adept de neclintit al disciplinei
Îşi va-nsuşi ideea structurată
Că doar o disciplină avansată
Va repurta victorii adecvate
(Aici mai bag şi cîteva citate
Despre destoinicie şi virtute,
S-ajung la şapte, maxim opt minute)



Atac apoi carenţa respectivă
Incriminîndu-i latura nocivă
Ce ne provoacă mari dificultăţi
În dauna întregii unităţi,
Din cauza unor tovarăşi care
Nesocotind problema ca atare,
Ignoră însăşi cota ei majoră
(Şi dă-i şi trage-i, preţ de-un sfert de oră)



Voi încheia, aşa cum e normal,
Subliniind aportul personal
Pe linia-ntăririi neclintite
A disciplinei liber consimţite
Pe fondul unei etici viguroase
(Sper să-mi ajungă cinci minute, şase...)



CE-aţi spus? Că iau cuvîntul, mai degrabă,
Aşa, de formă, să mă aflu-n treabă?!
Ei, ca să vezi! Şi ce nu-ţi place-anume?
A! ...că nu am dat nici fapte şi nici nume.
Mă rog, mi-o fi scăpat acest aspect
La urma-urmei, nimeni nu-i perfect.
Dar, ia stai! Astea-s chestii puerile
Că pînă joi mai sînt vreo patru zile
Şi-n astea patru zile care trec
Ce? n-o că calce careva pe bec?!

(Perpetuum comic ’85, pag. 96)

Persoane interesate