Miniaturi III (pc82)

        SUCCES DE LIBRĂRIE

        — Ai avut succes cu lansarea volumului tău de versuri!
        — Într-adevăr, am dat peste o mie de autografe.
        — Serios?! Ce tiraj a avut cartea?
        — Şapte sute.

        NEDUMERIRE

        — De opt ani, de cînd sîntem prieteni, Nelu e atît de tandru, de drăguţ şi respectuos cu mine! Nu pricep de ce nu mă cere în căsătorie...
        — O fi şi inteligent, dragă!

        LA O ANIVERSARE

        — Ieri a fost ziua de năştere a soţiei mele. 40 de ani!
        — Şi ce cadou i-ai făcut?
        — I-am oferit un buchet cu 35 de garoafe...


        CONFUZIE

        — Ce e cu tine, dragă, mă săruţi la miezul nopţii?
        — Scuză-mă, tu erai?!

        RĂUL ALTUIA

        — În sfîrşit, acum te căsătoreşti şi tu!
        — Şi ce, e necazul tău?

        BUNĂVOINŢĂ

        — Draga mea, iar mi s-au rupt ciorapii!
        — Bine, mîine am să-ţi cumpăr cîteva perechi noi. Ştii că nu suport să te văd cîrpind ciorapii!

(Perpetuum comic ’82, pag. 157)

Vezi toată postarea

În gară, dar nu la Leordeni

        — Mergeţi cu Rapidul?
        — Nu, cu soţia.
        — Întrebam dacă mergeţi cu Rapidul de Bucureşti...
        — Rapidul e de Bucureşti? Eu credeam că e de Craiova. De la Electroputere...
        — Sînteţi un om glumeţ.
        — Aş, pasiunea mea e sportul.
        — Glumeţ şi simpatic.
        — Eu simpatic? Da’ de unde! Sînt gestionar la un chioşc de răcoritoare.
        — Am vrut să spun că aveţi haz.
        — Nu, am o vilă cu etaj şi două garaje.
        — Din ce?
        — Din piatră şi beton.
        — Întrebam, din ce bani?
        — De-o sută, de douăzeci şi cinci...
        — Aveţi un farmec personal, irezistibil.
        — Şi un Opel Record.


        — Spiritul dv., debordant, mă depăşeşte. Pe dv., nu?
        — Deloc! 60 în oraş, 80 pe şosea, rar o iau razna...
        — Aşteptaţi, cumva, trenul?
        — Nu. Aştept „controlul".
        — Aveţi un fel ciudat de-a răspunde.
        — Parcă răspund eu? Gestiunea o are altcineva în primire.
        — Cine?
        — Casiera, nevastă-mea.
        — Asta-i foarte trist.
        — Să nu fim pesimişti. Am aflat că tipul pe care îl aştept e un inspector cumsecade. Un fraier, cum s-ar zice.
        — Nu cred.
        — De unde ştiţi?
        — Aşa spun cei care mă cunosc...

(Perpetuum comic ’82, pag. 111)

Vezi toată postarea