Nu-i greu de închipuit ce înseamnă un birou în care lucrează patru dame... Simplu: un ochi pe faţă, unul pe dos, reviste de modă, reţete de prăjituri şi salate, sprîncene pensate, gene rimelate, ruj Helene Rubinstein, parfum Chanell, fard, oglinjoară, ţigări cu filtru, „filtru" cu primul reprezentant al sexului opus care intră în birou, cafea naturală în mod obligatoriu, telefoane nesfîrşite, „hlizeală" continuă: hi-hi-hii... hi-hi-hi-hi... Toate acestea în principiu... Viaţa de fiecare zi aduce detalii. Iar cîdeodată, un astfel de detaliu devine miza zilei respetive. Şi încă ce miză!... Mai cu seama atunci cînd la mijloc se află eterna curiozitate feminină!...
În biroul despre care vorbim, aceasta fu aţîţată de o veste: modestul funcţionar Bîrzoiu, de la plan, se însoară! Să precizăm cîteva lucruri despre Bîrzoiu. Respectînd o veche vorbă, este un pic mai frumos ca dracu. Are 45 de ani, n-a fost niciodată însurat şi nimic din atitudinea lui nu lăsa să se înţeleagă că ar avea de gînd să facă acest pas. Nimeni nu l-a văzut vreodată în compania vreunei femei, iar faptul acesta a creat în jurul lui o adevărată legendă.
De aceea, la aflarea veştii, cele patru dame din birou, Viorica, Stela, Minodora şi Maria rămaseră pur şi simplu fără grai!... Îşi reveniră însă rapid. Acesta era evenimentul zilei, ori, ele trebuia să participe la el, negreşit!... Cine?... Cine este aleasa inimii lui Bîrzoiu?... Cum arată?... Făcură presupuneri: că e chioară sau şchioapă, că e debilă mintal, schizofrenică sau paranoică, că a fost operată de un cancer la sîn şi nu mai are nici o speranţă de a trăi, că a făcut-o din interes, ele bănuind de mult timp că Bîrzoiu are un „CEC" de un milion, că individa are trei copii din trei căsnicii anterioare etc. etc...
— Cine-i, domnule? întrebă Stela.
— Nu-mi vine să cred! E de domeniul fanteziei! Auzi... să se însoare Bîrzoiu! se miră Viorica.
— Asta-i culmea! Trebuie să aflăm cine este tipa! opină, de-a dreptul indignată, Minodora.
— Da! Trebuie să aflăm!... Altfel o să înnebunim toate patru! prognostică grav Maria... O să ne ducă în cămaşa de forţă la balamuc!
Îşi aprinseră toate cîte o ţigară, ignorînd convenţia de a nu fuma în birou.
Cu privirile pierdute printre rotocoalele de fum, Viorica puse mîna pe telefon. Se gîndi o clipă, apoi formă un număr...
Conversă aproape o oră cu persoana de la celălalt capăt al firului.
Degeaba! Doamna Stamate de la personal era complet neinformată. Murea, însă, la rîndu-i, de curiozitatea de a afla cu cina se însoară Bîrzoiu, de aceea le dădu o idee: să se intereseze la administratorul blocului. Maria consideră ideea bună. Prin alte relaţii, procură numărul administratorului şi, dîndu-se drept... „locotenent de Miliţie Bumbaru Cristina", îl iscodi pe acesta în legătură cu persoanele cu care intră Bîrzoiu în apartamentul său...
— Doamnă locotenent, zise administratorul, pot să jur pe mama şi pe tata care sînt în groapă, că nu intră în apartament decît cu un cîine buldog, să-l ia dracu’. Dar să ştiţi că nu şi-a plătit întreţinerea de trei luni de zile, nu ştiu ce o fi cu dumnealui, însă nu cred totuşi ca el să fii comis vreo crimă!...
Amănuntul că Bîrzoiu este rău platnic, nu era lipsit de importanţă, însă nu acest lucru le interesa în mod deosebit pe cele patru... Stela îşi aminti că o cunoştinţă veche a mamei sale, pe care de fapt nu o poate suferi, îl cunoaşte bine pe Bîrzoiu, sînt amîndoi „rapidişti" iar duminica merg împreună la meci.
O sună. Şi... „Ştiţi, domnul Milică... am auzit că domnul Bîrzoiu n-o să vă mai însoţească duminica la meci... aşa, din curiozitate... ştiţi cumva cine-i fericita?..."
Nu! Domnul Milică nu ştia!...
Cele patru graţii intrară în panică.
Raza de speranţă veni de la Minodora.
— Eftimie! zise ea deodată. Eftimie, care mă curtează de zece ani, doar, doar...
— Cine-i Eftimie? se interesară toate, căci, pare de necrezut, dar Minodora nu pomenise niciodată acest nume în faţa lor.
— Eftimie! Offf! Şi Minodora oftă adînc, adînc... Eftimie! Ehei, Eftimie!
— Dar cine-i? repetară ele întrebarea.
— Prietenul meu. Autor de romane poliţiste. Are un fler...
Un murmur de admiraţie răsună din piepturile celor trei. Privirile lor se întoarseră recunoscătoare către Minodora. Faţa li se lumină. Ehei, un autor de romane poliţiste...
Minodora îl sună. Vorbindu-i cu drăgălăşenie, îi spuse dorinţa sa: să afle cine va fi soţia lui Bîrzoiu.
Dar cu toate că făcu ceva eforturi în acest sens, împrumutînd cîte ceva dîn metodele personajului său, detectivul Penteleac, Eftimie nu reuşi să afle.
Minodora aşeză receptorul în furcă. Ochii îi erau scăldaţi în lacrimi. Deznădejdea puse stăpînire pe ea. Ca de altfel şi pe celelalte trei. Priveau în gol, cînd uşa biroului se deschise. În pragul ei, cele patru recunoscură îndată figura rubincondă a lui Bîrzoiu. N-apucă să dea „bună ziua", că Viorica îl şi abordă, dornică să scape de chinuitoarea întrebare:
— Ascultă, domnu’ Bîrzoiu, nu ne spui nimica? Ia zi, cine-i fericita? Cu cine te însori?
O clipă Bîrzoiu rămase ca şi paralizat. Apoi, brusc, sparse momentul de tăcere:
— Eu mă însor? Mă însor eu? Cu cine?... Vă rog, spuneţi-mi, cu cine?...
(Perpetuum comic ’88, pag. 126)
