Versuri I (pc84)

ABUZ

Am muşcat
Din tine,
Viaţă,
Ca dintr-un măr,
Şi-mi scrîşnesc
În dinţi
Şi acum
Sîmburii tăi
De adevăr...

Am şuierat
Din tine,
Cîntec
Ca dintr-un şarpe,
Şi m-au mustrat
Duioasele naiuri
Şi blîndele
Harpe...

Te-am iubit
Pe tine,
Lume,
Ca pe o femeie,
Şi tu
M-ai pleznit
C-un amant,
C-un război,
Cu-o ideie...


M-am rugat
La tine,
Femeie,
Ca la Domnul,
Şi tu
Mi-ai trădat
Şi ruga,
Şi capul,
Şi somnul...

M-am repezit
La tine,
Fericire,
Lacom
Ca un păstrăv
În apele clare,
Şi n-am ştiut
Că poţi fi
Ucis
De momeala
Unei muşte
Imaginare...

De toate astea
Dacă ştiam –
Doamne,
Ce fericit
Mai muream...

(Perpetuum comic ’84, pag. 93)

Vezi toată postarea

Adendă la mica publicitate

Pierdut

Pierdut
Cîine lup.
(Rău ca un cîine!)
Dar care
Nu şi-a muşcat
niciodată
Stăpînul
Şi colegii
De birou. 


Schimb

Schimb
Casă
Contra
Altă casă,
Stradă
Contra
Altă stradă,
Cartier
Contra
Alt cartier.
Şi
Toate la un loc
Contra
Vecinului meu,
Pe care-l voi
Întîlni
În instanţă
Miercuri dimineaţă
Pentru
A 11-a oară.
Plăcerea aceasta
N-o schimb
Pentru nimic în lume
Cu nimeni. 

Vînd

Vînd
Garsonieră,
Subsol interior,
Şi cu foarte rare
Infiltraţii
De lumina zilei...

(Perpetuum comic ’82, pag. 245)

Vezi toată postarea