M-a oprit pe trotuar, atingîndu-mi curtenitor mîneca.
„Scuzaţi-mă, îmi permiteţi să vă pun o întrebare?"
„Bineînţeles, vă rog".
„Scuzaţi-mi, vă rog, deranjul, dar cît este ceasul?'
„Şaple şi un sfert. Dar de ce consideraţi că purtarea dumneavoastră este deranjantă?''
„Păi, vedeţi dumneavoastră, pentru a vă adresa rugămintea asta, au fost necesare cîteva secunde, am primit informaţiile de care am avut nevoie şi-acum îmi voi vedea în linişte de drum. În timp ce dumneavoastră veţi începe să meditaţi asupra incidentului, şi asta s-ar putea să vă ia o groază de timp. Poate dumneavoastră nu aveaţi de gînd să vi-l petreceţi în telul acesta — deci, nu este o impoliteţe din partea mea?"
„Pur şi simplu nu înţeleg la ce mă voi gîndi atît de mult timp?"
„La motive, bineînţeles! Spre exemplu, de ce vă întreb cît este ora — să însemne asta că nu posed un ceas propriu?"
„Asta pare evident."
„Dimpotrivă! Poate că am un ceas, dar este defect. O să începeţi să vă gîndiţi de ce. O defecţiune din fabricaţie? Ori l-am scăpat pe jos? Sau s-ar putea să începeţi să analizaţi cauzele dintr-un unghi total diferit: spre exemplu, de ce v-am adresat întrebarea dumneavoastră şi nu altcuiva sau de ce am avut nevoie să ştiu ce oră este?"
„Astea nu-s, desigur, lucruri cu care merită să-ţi baţi capul. Poate vreţi s-ajungeţi undeva la timp".
„Să zicem, dar unde? La un film? La o întîlnire? Acasă, ca să prind începutul programului de la TV? În oricare din cazuri va trebui să vă gîndiţi: ce genuri de filme îmi plac, la ce mă aştept de la programele TV. Pe scurt, ce gusturi am?"
„Scuzaţi-mă, dar de ce dracu’ să-mi bat capul cu aşa ceva?"
„Dîndu-vă seama că nu vă pasă deloc, în mod inevitabil vă vor trece prin cap alte gînduri — despre persoana dumneavoastră proprie. De ce sînteţi indiferent faţă de soarta unui trecător ocazional? Poate că, în general, oamenii vă sînt indiferenţi. În acest caz, care sînt rădăcinile egoismului dumneavoastră? Copilăria, cum se întîmplă atît de des? Apoi veţi începe să vă priviţi retrospectiv întreaga viaţă..."
„N-am de gînd să meditez nici asupra dumneavoastră nici chiar asupra mea!"
„Cît vă invidiez! Eu, în schimb, voi merge mai departe şi sînt sigur că mă voi gîndi... De ce v-am abordat exact pe dumneavoastră. De ce mi-aţi răspuns. De ce ceasul dumneavoastră merge exact în timp ce eu n-am decît o groază de necazuri cu al meu. Şi, lucrul cel mai important: la ce-mi trebuie să ştiu cît este ceasul? Şi asta mă duce la faptul că trebuie să mă gîndesc retrospectiv la cîteva lucruri..."
În româneşte de DAN BRUDAŞCU
(Perpetuum comic ’91, pag. 239)
„Scuzaţi-mă, îmi permiteţi să vă pun o întrebare?"
„Bineînţeles, vă rog".
„Scuzaţi-mi, vă rog, deranjul, dar cît este ceasul?'
„Şaple şi un sfert. Dar de ce consideraţi că purtarea dumneavoastră este deranjantă?''
„Păi, vedeţi dumneavoastră, pentru a vă adresa rugămintea asta, au fost necesare cîteva secunde, am primit informaţiile de care am avut nevoie şi-acum îmi voi vedea în linişte de drum. În timp ce dumneavoastră veţi începe să meditaţi asupra incidentului, şi asta s-ar putea să vă ia o groază de timp. Poate dumneavoastră nu aveaţi de gînd să vi-l petreceţi în telul acesta — deci, nu este o impoliteţe din partea mea?"
„Pur şi simplu nu înţeleg la ce mă voi gîndi atît de mult timp?"
„La motive, bineînţeles! Spre exemplu, de ce vă întreb cît este ora — să însemne asta că nu posed un ceas propriu?"
„Asta pare evident."
„Dimpotrivă! Poate că am un ceas, dar este defect. O să începeţi să vă gîndiţi de ce. O defecţiune din fabricaţie? Ori l-am scăpat pe jos? Sau s-ar putea să începeţi să analizaţi cauzele dintr-un unghi total diferit: spre exemplu, de ce v-am adresat întrebarea dumneavoastră şi nu altcuiva sau de ce am avut nevoie să ştiu ce oră este?"
„Astea nu-s, desigur, lucruri cu care merită să-ţi baţi capul. Poate vreţi s-ajungeţi undeva la timp".
„Să zicem, dar unde? La un film? La o întîlnire? Acasă, ca să prind începutul programului de la TV? În oricare din cazuri va trebui să vă gîndiţi: ce genuri de filme îmi plac, la ce mă aştept de la programele TV. Pe scurt, ce gusturi am?"
„Scuzaţi-mă, dar de ce dracu’ să-mi bat capul cu aşa ceva?"
„Dîndu-vă seama că nu vă pasă deloc, în mod inevitabil vă vor trece prin cap alte gînduri — despre persoana dumneavoastră proprie. De ce sînteţi indiferent faţă de soarta unui trecător ocazional? Poate că, în general, oamenii vă sînt indiferenţi. În acest caz, care sînt rădăcinile egoismului dumneavoastră? Copilăria, cum se întîmplă atît de des? Apoi veţi începe să vă priviţi retrospectiv întreaga viaţă..."
„N-am de gînd să meditez nici asupra dumneavoastră nici chiar asupra mea!"
„Cît vă invidiez! Eu, în schimb, voi merge mai departe şi sînt sigur că mă voi gîndi... De ce v-am abordat exact pe dumneavoastră. De ce mi-aţi răspuns. De ce ceasul dumneavoastră merge exact în timp ce eu n-am decît o groază de necazuri cu al meu. Şi, lucrul cel mai important: la ce-mi trebuie să ştiu cît este ceasul? Şi asta mă duce la faptul că trebuie să mă gîndesc retrospectiv la cîteva lucruri..."
În româneşte de DAN BRUDAŞCU
(Perpetuum comic ’91, pag. 239)