Deşi epigrama franceză a dominat veacuri de-a rîndul cu strălucire arena epigramatică a lumii, sfîrşitul secolului trecut şi începutul celui actual o găsesc cu armele depuse. Trecuse vremea „saloanelor", cînd o vorbă de duh făcea ocolul Parisului într-o singură zi, se sleise elanul romantic al purtătorilor de floretă.
Totuşi, în gazete şi în micile reviste mai izbucneau din cînd în cînd incendii epigramatice, de obicei nesemnate, autorii lor răfuindu-se, la adăpostul anonimatului, cu diferite personalităţi contemporane. Pierre Charron, un specialist în paleografie, a avut fericita inspiraţie de a le culege pe cele mai reprezentative, publicîndu-le în volum.
Şi iată-ne acum în situaţia de a prezenta iubitorilor de epigramă din ţara noastră cîteva din aceste reuşite ale genului.
Cauzalitate
Rodin, deşi pătruns de zel
Sculpta mai prost ca Praxitele;
Tot două mîini avea şi el,
Da-nlănţuite pe modele.
Unui nou academician
La orice calomnie
În zîmbete se-mbracă
Acum, cînd totul ştie,
I-a mai rămas să tacă.
Unui poet
Sperînd în „Opere complete"
E mulţumit, în cimitir,
C-a scris mai mult cu trei sonete
Decît rivalul său, Shakespeare.
Lui Jules Romains, care a scris „Europe"
O, Europă, destinată
Să porţi cununile de laur
Cum de te laşi brutalizată
Din nou de-un... taur?
Unui romancier
În viaţă n-a ştiut să rîdă,
În orice om vede-un mişel
Şi-i pare lumea-atît de hîdă
De parc-ar fi făcut-o el!
Unui literat cinstit
De-i dă Domnul vreo scînteie
Şi găseşte o idee,
O predă cu inventar
Numai unui comisar.
Unui obez ajuns în rai
Îi spuse Domnul cu-ndurare:
— Aşează-te în dreapta Mea!
Dar el rămase în picioare
Că locul nu prea-l încăpea...
Unui medic
Puşi sub grija dumisale
Ei, bolnavii fără şir,
Au golit vreo trei spitale
Şi-au umplut un cimitir!
Epitaf
Iertaţi greşeli de mai există
Chiar şi în propriu-i epitaf;
A fost director de revistă,
Dar nicidecum un ortograf.
Epitaf unui cardinal
Mulţumit burghez, prosper,
S-a desprins de noi cu greu;
Dacă va ajunge-n cer
O să creadă-n Dumnezeu!
Motivaţie
Oricine-l ştie poate confirma
Că-n comportare este un model:
De nimeni nu a spus o vorbă rea,
Că nu vorbeşte decît despre el.
Autorului unei ediţii de lux
El cu versurile sale,
Face prost literatură:
Poezia e cam moale
Iar hîrtia o cam dură.
Unui adept al spiritismului
Printre minţile de rînd
Trucul său făcu epocă:
Spirit propriu neavînd
Pe al altora-l evocă.
— E viu, nu a murit Claudel!
— Cu-atît mai bine pentru el...
— A decedat doar faima sa...
— Cu-atît mai rău e pentru ea!
Narcisism
Cu oglinda-n mînă, sta şi se privea,
Încîntat de chipul ce-a zărit în ea;
Orice prost găseşte - din nefericire –
Unul şi mai mare, care să-l admire.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu