Era un om mic, lipsit de importanţă, cu toate că efectuase demult stagiul militar (numai cu calificativ de foarte bine la toate tragerile, dar ce contează?)
Lucrul asta îl durea peste posibilităţile sale, fleac fiind o nevralgie.
Ideea de a purta pantofi cu toc înalt a fost abandonată, pentru că rupea tocurile foarte des (se vede unde lipseşte „mîna" de femeie). Văzînd un biet cetăţean în cîrje, cu un picior în ghips, i-a venit ideea să poarte papainoage.
Ei, parcă începeau să apară rezultatele! Lumea se uita la el, e drept plătind în diverse devize: unul a căzut într-o groapă, altuia i-a venit mintea la cap, dînd cu el de un perete, o doamnă (ah! curiozitatea feminină) a lovit sacoşa cu ouă de un stîlp, un cîine vagabond se retrăgea schelălăind, un ateu convins s-a închinat, un copil de şase luni (precocitatea trebuie uneori forţată) a luat-o la fugă, o cioară — boala lor să se aşeze pe ceva înalt - i s-a aşezat pe cap, întinzînd lateral un picior, la circa 57°, probabil număr de echilibristică.
Mulţumit de reuşită (trebuie să recunoaştem că era), a fost cuprins pe dată de gînduri negre. Cît timp va dura succesul? Cît timp va trece pînă cei care ţin pasul cu moda vor apare în papainoage? Cît timp va trece pînă cînd cooperative meşteşugăreşti, dacă nu întreprinderi serioase, vor confecţiona papainoage ca producţie principală, dacă nu în totalitate?
Ajuns în staţia de autobuz, începură să apară problemele. În trei autobuze a încercat să se urce. Nu încăpea şi pace. Incidentul cu cioara (mai era şi neagră — negru îi aducea mereu ghinion), faptul că va deveni banalitate cu timpul, imposibilitatea de a călători cu autobuzul (era un navetist pasionat) îl făcură să renunţe. A tras concluzia că nu a rezolvat acuta problemă.
A doua zi, în oraş, probleme foarte serioase. Cîţiva circulau de colo pînă colo în... da, în papainoage de diverse mărimi (aşa este ia început, pînă cînd se introduce standardizarea). Alţii alergau cu stacheţii la subţioară, în diverse direcţii (ateliere de tîmplărie, meşteri particulari). Mulţi formau cozi la ateliere: „Rame şi oglinzi", „Moda zilei", „Elegant", „Lux". Pentru ce stăteau? Trebuia să primească papainoage! Prin ganguri a început să apară, timid, specula. Televiziunea, la „Publicitate", a făcut reclamă serioasă acestui lucru, iar la sfatul medicului s-a lăsat să se înţeleagă că mersul pe papainoage vindecă definitiv reumatismul şi dezvoltă simţul umorului.
Îi mai las cîtva timp să se chinuiască, apoi inventez mersul pe jos.
(Perpetuum comic ’85, pag. 161)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu