dar un Broscoi ajunse împărat
peste păsări, peşti şi animale.
Or, din înălţimea tronului Măriei sale
ce credeţi c-observă el întîi şi-ntîi?
— Lumea asta-i fără căpătîi!
Văd cu mirare că foarte multe vieţuitoare
n-au cu broaştele-asemănare...
Şi decise, fireşte,
ca toate: jivină, pasăre ori peşte
să fie... broştite pe dată!
Adică s-aibă guşă bogată,
ochi holbaţi, locuinţă pe lac
şi să posede obligatoriu limba oac.
— Trebuie, deci, conchise ’Nălţimea sa apoi
să-i facem pe toţi broscoi. Ca Noi...
Desigur, judecata-mpărătească
măsura cît un genunchi de broască,
drept care lumea de jivine, păsări şi peşti
a rămas în legile-i fireşti,
ignorînd că la un colţ de baltă
i se croieşte de zor o altă
dezvoltare... Cît despre-mpărat,
dumnealui, de-atîtea idei, s-a umflat
şi-a pocnit! În restul lumii, negreşit,
nici pocnitura nu s-a auzit...
Mai am, după morală, o-ntrebare:
ce s-ar fi-ntîmplat, oare,
dacă-şi punea ideea-n aplicare?
(Perpetuum comic ’85, pag. 100)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu