,

Din păţaniile lui Pantelimon Harnicu

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu

Fraţilor şi tovarăşi

        Să fie patru luni de-atunci... Aşa, cam pe la începutul praşilei dintîi, mă pune dracu’, şi mai cu seamă nevastă-mea, să cumpăr televizor... Că, zicea ea: „Toată lumea vede prin televizor, cum prăşesc alţii, din alte părţi, şi cîte alte minuni, numai noi nu... Şi ta-ta-ta! şi bu-bu-bu!... că dacă nu cumperi acu, momental, cu mine-ai terminat-o!" Ce mai? Mă convinge Biju, vînzătorul de la raionul „cuie, crătiţi, muzicuţe de gură şi greutăţi de cîntar", îmi garantează, verbal, că „televizorul merge", îl plătesc — pentru că eu, pă unde-s prost, plătesc — şi, pentru că nu trece nici o căruţă prin faţa magazinului, îl iau în spate şi, spre casă cu el!... Pe drum, mă-ntîlnesc cu Negru Potrivit. Mă vede cu „obectul" în spate şi face: „Ţi-ai cumpărat televizor, Pantilimoane?". „Mi-am". „Opera! Să-l porţi sănătos!"... Şi pleacă, zîmbind a rîde... Mă gîndesc că sînt şi de-ăştia care rîd de ce-şi aduc aminte... Plec mai departe, mai hodinesc televizorul, ba pe cîte-un gard, ba pe-o ghizdea de fîntînă, că mă cam deşela, şi-n două ceasuri şi ceva, asudat şi cu limba scoasă, ajung cu „bucuria" acasă. Antena şi restul măţăraielor erau instalate. Aşteptăm seara, ne-mbrăcăm, eu şi Păuna, frumos, ca la spectacol, facem legăturile şi-aşteptăm. Aşteptăm, aşteptăm, aşteptăm... Nimic! Nici o poză, nici un bîzîit, nici măcar turturelele care se-aşezaseră pe antenă nu se vedeau... Caut, cercetez, poate răsuflă v-un maţ de legătură... Totul bun, numai că... Între timp, ce ascult? Insulte ca: „prost, căscătură, minte-n călcîie" aduse de Păuna. A doua zi, iau televizorul, tot în spate, şi la magazin cu el! Biju, vînzătorul, nu se-mpotriveşte, mi-l schimbă numaidecît. Îl iau şi pe-ăsta în spate şi... Pe drum, mă-ntîlnesc cu Vasile a lui Înmormîntatu. „Ţi-ai luat televizor, Pantelimoane?". „Luat". „Aaa!... Rubin!... Ăsta-i a-ntîia! Să-l porţi sănătos!"... Iar ajung acasă, iar aştept emisiunea, iar... Iar nu merge! A doua zi, în spate cu el şi... Mi-l schimbă şi pe ăsta Biju. Ies iar cu povara în spate. Mă vede Haraluţă a lui Maglavitu. Îi zice aşa, pentru că s-a dus, în tinereţe, la Maglavit, la sfîntu’, şi cum s-a dus, aşa s-a întors, prost! „era cazu’ s-aduni şi tu ştirile mai pe concret, zice el. Brava! Doina!... Marcă... ce mai?!... Prost să fii, noroc să ai!... Să-l porţi sănătos!" Nu-i zic nimic, din lipsă de timp, că s-apropia programul. Ca să spun că şi ăsta era mut şi chiar, ca un căţel proaspăt fătat, aţi ghicit şi singuri. Iar cu el în spate, iar... Dar, raionul „cuie, crătiţi, muzicuţe de gură şi greutăţi de cîntar" închis, „Vînzătorul plecat în concediu." Trag nişte înjurături ţepene, mă uşurez, şi-odată îmi vine-un gînd. În spate cu el şi la reparator. Reparatorul zice că-i lipsesc mai multe... dar să-l las, că „face el rost" de ce n-are, într-o săptămînă, maxim o lună. Gîndesc scurt: dacă pînă zice el că „face rost", îi mai lipsesc şi altele? Aşa că, în spate cu el şi-acasă. Mă informează cineva că Biju are concediu prelungit... Aşa că, tot la cinci-şase zile, iar cu el în spate, iar la reparator, iar ăla n-avea pese, iar acasă; făcusem bătături pe umeri, de cît l-am purtat în spate, e drept, „sănătos", cum mi-au urat cele trei plefturi, pînă într-o zi, cînd mă-ntîlneşte iar Haraluţă a lui Maglavitu, în ezerciţiu funcţiunii, şi se înduioşează. „Mă, nu le mai căra atîta, că din hîrburile cumpărate de tine nu mai face nici dracu televizoare... Hoţul de Biju şi le-a vîndut după ce le-a schimbat, pe unele bune, cu altele hîrbuite-gata!... Concediul lui e de cinci ani!"... Să turbez, nu alta, cînd am auzit. După ce-am trîntit lădoiul jos, l-am întrebat numai atît: „Voi, cu Negru Potrivit şi a lui Înmormîntatu, aţi ştiut?"... „Da"!
        Drept care îi chem în judecată pe cei trei, ca martori şi inculpaţi, mai întîi c-au ştiut potlogăria lui Biju şi n-au spus-o, şi-n al doilea rînd, să-mi plătească, în locul vînzătorului, televizorul, transportul, plus timpul pierdut, de cît l-am purtat în spate, un anotimp de muncă, pentru că eu pe unde-s prost, plătesc, dar să plătească şi alţii!

(Perpetuum comic ’85, pag. 157)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate