— Vai ce mere mari şi frumoase! De unde le-aţi cumpărat? se trezeşte vorbind o bătrînică din mulţimea de pasageri din staţie.
— De la un magazin cu Legume-Fructe, de pe-aici, răspunde plictisită tînăra.
— Care? insistă bătrîna.
— Cel de pe Secuilor.
— De lîngă coafor?
— Exact.
— Păi de-acolo le-am cumpărat şi eu pe-astea! replică bătrîna, ridicînd plasa şi lăsînd să se vadă nişte mere mici şi zbîrcite.
Tînăra se uită cu coada ochiului spre merele bătrînei, fără să spună un cuvînt.
— Probabil că aţi fost acolo mai din timp, bănui bătrîna.
— Da, la ora şapte eram acolo.
— Şi la ce oră s-a primit marfă? continuă cealaltă, agasantă:
— La unsprezece.
Fiind ora prînzului, bătrîna rămase puţin mirată, după care zise pe un ton tînguitor;
— Şi ai stat atîtea ore pentru nişte mere?
— Cum să nu stau dacă sînt angajată acolo? răspunse tînăra urcîndu-se în troleibuz.
(Perpetuum comic ’83, pag. 123)