Sînt atît de răsfirate,
Că-ntre doi vecini, săteni,
Să fie şi-o vale, poate.
Uite-aşa-ntr-o dimineaţă,
Strigă Gligor de pe deal,
Peste vale, spre fîneaţă.
Unde Toader paşte-un cal:
— Tuadereee! M-auzi vecineee?
— No, că spuneee! Aud bineee!
— Ce i-ai dat la vaca ta
Cînd o fo bolîndă, ea?
— Fotoghin* i-am dat vecineee!
— Fotoghin? No, foarte bineee!
Şi-a doua zi, dimineaţă,
Gligor iar înspre fîneaţă:
— Toadereee! Mi-ai zis la vacă,
Fotoghin să-i dau şi iacă,
Vaca mea muri beteagă!
— Păi ş-a me, Gligore, dragă!
* Fotoghin = petrol lampant
(Perpetuum comic ’82, pag. 32)
