Pretenţie...
O Doamnă în vîrstă intră într-o cofetărie şi comandă:
— Vă rog două scleroze cu multă frişcă!
— Dar, doamnă, nu avem o astfel de prăjitură!
— Imposibil, replică doamna, chiar ieri am cumpărat de aici trei scleroze la pachet.
— Iar eu vă repet că nu ţinem o astfel de prăjitură. Poate încercaţi totuşi să vă amintiţi cum se numea exact.
— Asta-i bună! Auzi la ea ce pretenţie; să-mi amintesc exact! Ca şi cum la eclerul de care sufăr, mi-aş mai putea aminti de ceva!
Ezitare
Întrucît inculpatul părea a fi încă un adolescent, judecătorul oscilă între „tu" şi „dumneavoastră".
După o scurtă ezitare se hotărî să evite ambele formule de adresare şi începu:
— Aşadar noi am furat o bicicletă...
— Ba, pardon, domnule judecător, dacă aţi furat sau nu o bicicletă, treaba dumneavoastră, eu unul n-am furat nimic!
„A" & Co.
— Cunoşti alfabetul? întrebă învăţătorul pe unul din proaspeţii elevi.
— Desigur, răspunse acesta.
— Bine, atunci spune-mi repede ce urmează după „A"?
— Toate celelalte litere, zise micuţul cu promptitudine.
Soluţie
Pentru a părea cît mai familiar, doctorul se adresă pacientului:
— Aşadar ne doare capul, stomacul, avem febră, ameţeli... Ce facem în acest caz?
— Doctore, cred ca cel mai bine ar fi să ne adresăm amîndoi, unui alt medic.
Culese de CARMEN BANCIU
(Perpetuum comic ’89, pag. 80)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu