— Imposibil, i-am cumpărat o haină de blană, pe care trebuie s-o plătesc în rate timp de doi ani.
*
— La ce te gîndeşti, Lidia?
— La nimic important.
— Credeam că te gîndeşti la mine.
— La tine mă gîndeam!
*
— John băiatule, ce-i cu tine, de ce eşti aşa de agitat şi transpirat?
— Am alergat cinci kilometri cît m-au ţinut picioarele ca să împiedic o bătălie între doi inşi...
— Şi ai reuşit?
— Da, nu m-a putut prinde!!!
*
— Domnule judecător, spuse John respectuos, nu vedeţi că acţiunea e absurdă şi că reclamantul e complet idiot?
— Asta nu-ţi micşorează culpa. Nu uita că şi idioţii sînt oameni ca mine şi ca dumneata!
*
— Domnule, firma Sportings ne cere urgent date amănunţite despre fostul nostru economist Tommy. Ce să răspund?— Răspunde că e un escroc de rînd, un leneş, un falsificator, un gangster de drumul mare şi că tot ce ştie a învăţat la firma noastră.
*
Comandantul navei, către John „elev":
— Lasă tinere, că ştiu eu bine! Cine nu e-n stare de o meserie ca lumea pe uscat, îl trimit părinţii să se facă marinar!
— Nu domnule comandant, acum nu mai merge ca pe vremea cînd eraţi dumneavoastră tînăr...
Culese de NIC. AMARIEI
(Perpetuum comic ’89, pag. 70)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu