Tare-i plac copiii, numai că... nu are.
Şi-ar dori şi dînsa un copil, fireşte,
Din păcate însă, tare greu se creşte.
Dacă-s mici, de pildă, sînt gingaşi în boală,
Noaptea plîng, cer papă, vor (pardon!) la oală,
Cînd mai cresc aleargă, ţipă tam-nisam,
Joacă mingea-n stradă şi mai sparg vreun geam,
Nu-s cuminţi, n-ascultă, strică, nu păstrează
(Gigi al Tănţichii, ieri, a spart o vază!),
De-aia Doamna Puşa stăruie-n dilemă:
A fi mamă este, totuşi, o problemă.
Şi cum dînsa n-are însuşiri native,
I-ar crea, vezi bine, stări... aprehensive.
Are ea şi-o vorbă, nu ştiu dac-o ştii:
„BINE-I DE PĂRINŢII CARE N-AU COPII..."!
(Perpetuum comic ’89, pag. 20)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu