Vă întreb de ce şi cum?
Sub ce pretext vreţi să împiedicaţi o persoană plantată pe marginea drumului să facă semne unui automobilist? Căci nimic nu-l obligă pe automobilist să oprească.
Desigur, sînt cam enervanţi aceşti oameni care vă solicită? Dar dacă s-a interzice tot ce enervează, s-ar interzice atîtea lucruri!... S-ar începe, poate cu automobilul.
Revolta celor care se declară împotriva autostopului vine dintr-un obscur sentiment de invidie. Îşi spun: iată oameni care călătoresc pe degeaba, în timp ce eu plătesc benzina. Raţionament obtuz. Dacă luau trenul, ar fi plătit aceeaşi cantitate de benzină. Şi încă o dată, nimeni nu vă obligă să-i transportaţi. Mulţi şoferi, pe de altă parte, sînt încîntaţi să ia autostopişti (iste) care să le fie o companie plăcută. În principiu. Căci trebuie să ne înfruntăm soarta. Există pasagerul prea vorbăreţ şi, deasemeni mutul, ceea ce e şi mai rău.
Există cel prost crescut, dificilul. Există indiscretul care vă întreabă despre maşină, şi, din aproape în aproape, despre viaţa dumneavoastră intimă. Există pasagerul plictisitor. Cel care vă consideră şofer prost. Cei care cîntă. Cel care are păduchi în barbă. Cel care face în aşa fel încît să fie invitat la masă. Cel care vă cere ceva bani. Şi, în sfîrşit, cel care vă omoară ca să vă fure portofelul. Toate acestea fiind posibile, se înţelege că anumiţi automobilişti timoraţi preferă să nu ia pe nimeni. Eu, ţinînd foarte mult la independenţa mea, dar, de asemenea, cu o anumită fantezie, iau sau nu iau, după chef, după drumul pe care-l am de parcurs, după timpul de afară, sau după mutrele care-mi ies în cale. Şi pentru a demonstra că îmi sînt mai degrabă agreabili, voi da aici un sfat bun autostopiştilor. În loc să facă acele gesturi mute sau să fluture mici drapele (Student englez, belgian, olandez, german, foarte rar) să scrie pe o pancartă oraşul de destinaţie. Îmi veţi spune că mulţi nici măcar nu ştiu unde vor să meargă. E adevărat. Dar să ne indice măcar direcţia.
Mulţi şoferi ezită să oprească din motive bine determinate. Unde mergeţi? La Bordeaux. A, nu. Eu o iau la dreapta după vreo 5 kilometri.
Ar fi foarte clar cînd aţi citi: „Spre Paris", sau „Spre Cannes" sau „Spre Bretania"...
Să adăugăm că există o altă pancartă care ar avea mult succes pe lîngă automobilişti. Este aceea pe care autostopistul ar scrie: „Împart costul benzinei".
În româneşte de DOINA LINCU
(Perpetuum comic ’87, pag. 229)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu