— Sistematizarea?
— Poftiţi!
— Vreau o casă!
— Ştiţi că se admit numai cu etaj!
— Ştiu!
— Priviţi aceste proiecte şi ce nu înţelegeţi...
— Aş vrea ceva mai deosebit!
— Vă stau la dispoziţie!
— Proiectul acesta reprezintă o casă frumoasă, dar ştiţi, eu aş vrea...
— Acceptăm orice retuş, dacă nu umblaţi la rezistenţă!
— Eu cu stilul nu mă împac, tovaraşe...
— Ionescu!
— Bîcu!
— Să auzim!
— Stîlpii ăştia de la pridvor, aş dori să se termine în capiteluri dorice iar baza să pornească dintr-un granit, mozaicat!
— Se poate!
— Ferestrele de la parter le-aş dori încadrate în arcade gotice, să inspire înălţime şi forţă!
— Se poate, dar vă costă!
— Ferestrele de la etaj, le vreau rotunde, absolut rotunde şi cît mai mici, dacă nevoie chiar mai multe, aşa înşirate, ca în construcţiile bizantine.
— Bizantine?!
— Acoperişul.
— Ascult!
— Să fie ca un crater de vulcan!
— Crater aţi spus?
— Ca arhitect, aţi studiat, bănuiesc, barocul tîrziu!
— Studiat!
— Pentru mine, barocul tîrziu reprezintă perfecţiunea în artă...
— Şi conul craterului cum să fie?
— Fără con. Un crater de vulcan fără con. Adică un acoperiş, aşa, mai bolovănos!
— Mai doriţi vreo modificare?
— Uşa de la parter...
— Aveţi dreptate, o mai lărgim şi o mai înălţăm, cel care a făcut proiectul...
— Pentru îngustime îl iert, pentru înălţime la fel, dar pentru poziţie, merită descalificat!
— Poziţia este absolut perfectă, uşa de la etaj cade perpendicular pe cea de la parter, într-o originală împărţire a spaţiului ocupat de pereţii frontali, de unde şi armonia deosebită a acestui proiect!
— Armonie, cu uşa principală în faţă?
— Evident! Numai deasupra acestor scări masive care urcă...
— Urcă, şi-mi plac, astea da, rotunde şi placate în marmură, mă trimit imediat la renaşterea tîrzie... dar uşa principală, o vreau aşezată numai în spate... uite, chiar aici, deasupra acestei pivniţe, după acest perete semirotund, cît mai dosită privirilor comune!
— Priviri comune?
— Nu mă priviţi aşa, tovarăşe! Vreau să-mi fac o casă în care să mă simt bine şi...
— Cu ferestre rotunde la etaj, ferestre în stil gotic la parter, scări din renaşterea tîrzie, stîlpi capiteleţi şi uşa principală cît mai dosită?
— Vreau o îmbinare originală de stiluri şi epoci artistice...
— Cu uşa principală în spate!
— Eu comand, eu plătesc! Punem o uşă micuţă şi în faţă, aşa, să fie... pentru ochii lumii, dar uşa principală n-o admit decît în spate! Am şi eu oamenii mei, rude, prieteni şi vreau să le arăt forţa şi puterea mea... ori dacă toată lumea intră prin faţă...
— Măi omule, cum ziceai că te numeşti?
— Bîcu!
— Fira-i tu să fii, dragă Bîcule, nu cumva mă înşeli?
— Nu, tovarăşe director al...
— Gata, lasă titlurile, că ştii foarte bine cine sînt!
— Ştiu!
— Şi cum ai ajuns tocmai la mine?
— Foarte simplu! Dacă am văzut că nu se poate intra nici aici pe uşa din faţă, le-am spus cine sînt şi m-au introdus imediat pe uşa din spate... Acuma pricepi de ce vreau un proiect original, o îmbinare armonioasă de stiluri şi epoci diferite?...
(Perpetuum comic ’87, pag. 99)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu