Că marţea sînt trei ceasuri rele
Nu e o treabă de glumit:
O viaţă m-am ferit de ele,
Zău, toată viaţa m-am ferit;
Sting trei cărbuni în lapte-acrit
Şi bat în lemn privind la stele,
Sau mă închin în asfinţit,
Că marţea sînt trei ceasuri rele;
Dar parcă fermecat de iele
Eu într-o marţi te-am întîlnit,
O marţi, cînd mi-ai făcut bezele.
Tot într-o marţi ne-am logodit.
Că marţea sînt trei ceasuri rele.
(Perpetuum comic ’87, pag. 117)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu