Avea un plop cu frunza de-argint în bătătură.
Cînd apărea Scofală cu scripca şi mai des cu
Vibranta-i voce plină cu vers din Eminescu,
Se năpusteau vecinii mai iute să-l cunoască
Pe-acest tîrziu romantic şi dulce gură-cască.
Dar ioc lîngă fereastră iubita lui să vină
Să-i vadă pieptu-n flăcări ascuns sub pelerină!
Ahà! gîndi Scofală, cum dracu’ să m-apropii
Şi ea să-mi cadă-n braţe
cînd fără soţ sunt plopii?!
A doua zi Scofală luă o bardă-n mînă
Şi doborînd cu sete copacul în ţărînă,
Se repezi la scripcă... Ci draga-i, prin fereastră
Îi repezi o floare în cap - cu tot cu glastră!
(Perpetuum comic ’87, pag. 173)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu