O zi la Euforie

Cînd îşi spală-n mare faţa 
Dimineaţa,
Colo-n zări pe firmament 
Astrul zilei se arată 
Dintr-o dată
C-un surîs incandescent.

        Şi zăreşti atunci pe plajă 
        Stînd de strajă 
        Cîte-un ins nerăbdător,
        Parc-ar vrea să ia din soare 
        Pe spinare 
        Tot caimacul razelor.

Apoi alţii o mulţime 
Cu costume 
Colorate-n fel şi chip, 
Din oraş pe ţărm s-adună 
Să-şi expună 
Epiderma pe nisip.

        Toată lumea bea pe rupte 
        Suc de fructe 
        Hidratîndu-se de zor. 
        Fotografi cu aparate 
        Încărcate
        Stau cu nasul în vizor.

Pe la prînz e o-nbulzeală 
Colosală
Parcă-aici la Eforie 
Toată ţara-i la odihnă 
Şi în tihnă 
Face hidroterapie.

        Dar încet-încet rumoarea 
        Şi mişcarea
        De pe ţărm s-au potolit, 
        Fiindcă sursa de bronzare 
        Călătoare
        A ajuns la asfinţit.

Mai rămîn cîţiva astmatici
Singuratici
În al înserării ceas
Jos, pe dig, în briza pură
Şi fac cură
De aerosoli pe nas.

Apoi noaptea de cerneală 
Siderală
Se înscaună-n decor 
Şi transmite prin Moş Ene 
Pe sub gene 
Vise calme... Somn uşor!

(Perpetuum comic ’87, pag. 190)