Într-o căsuţă din Găvana
Mi-am băut sufletul
Cu cana...
Avea cana...
Avea un gust de pădure prin care
Treceau şosele de-asfalt,
Şi stelele urcau înalt,
Ca nişte funiculare...
Ne-am adus aminte de toţi:
Nici un prieten n-a fost uitat;
Şi-n sufletele care s-au încuiat
Am intrat şi acolo, ca nişte hoţi...
Seara mirosea a căpşuni,
La televizor cînta nu ştiu ce fată,
Şi vinul era desuet şi sincer şi bun
Cum erau poeţii
De-altă dată...
(Perpetuum comic ’87, pag. 163)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu