MĂGARUL DEGHIZAT ÎN LEU
Sătul de ham, desagi şi ponegreli,
făcîndu-şi felurite socoteli
cum să-şi ascundă chipul tîmp şi slut,
să pară altfel - mîndru, de temut,
Măgarul se-mbrăcă-n blăni de leu
ce atîrnau în prispă ca trofeu.
Şi astfel, deghizat fără cusur,
porni să bage spaimă prinprejur,
dar nimănui de el nu-i era teamă,
ba şi copiii îl trăgeau de coamă,
căci toate – de la răget la alură –
erau aceleaşi date de natură.
Orice veşmînt şi-ar pune, cît de rar.
Măgarul se trădează ca... măgar.
ZICALĂ METAMORFOZATĂ
Mica şi cocheta Vrăbiuţă
nu dormea, visînd un găgăuţă
care i-ar fi fost dînsei pe plac:
nu-i păsa, putea fi şi un drac!
Deci, îl întîlni într-un zăvoi
pe celibatarul Vrăbioi
care, cumpătat şi strîngător,
îşi făcuse cuib încăpător
şi-n garaj avea un biet Trabant,
şi un „Oltcit" nou şi elegant,
doar că bătrîiorul era chel,
puţin şchiop şi slab ca vai de el.
— Dragul meu, îi ciripi micuţa
(dată naibii, sigur, Vrăbiuţa),
de atîta vreme tot oftez,
pururi, zi şi noapte, te visez,
inima spunîndu-mi că-n viaţă
mi-e sortit să-ţi fiu o bună soaţă...
— Dulce Vrăbiuţă, eşti nebună?
Sînt moşneag, iar dumneata o jună;
ce-o să zică lumea despre noi
cînd am sta alături, amîndoi?
— N-o priveşte! ripostă pe loc
păsăruica, piruind cu foc,
doar iubirea-i sentiment măreţ!
Zicala, deci, se metamorfozează:
sînt „păsăruici" care, cu orice preţ.
nu doar mălai, ci şi... volan visează!
(Perpetuum comic ’87, pag. 53)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu