În revista ieşeană Teatrul din 1938, „copilul teribil" al Naţionalului şi al urbei, bădia Constantin Ramadan, povestea cum a debutat: „Eu jucam rolul ordonanţei, iar pe al ofiţerului îl juca C. Verdeş. Toate au mers admirabil, succes enorm, pînă la un moment dat, cînd ofiţerul trebuia să-mi dea două palme. La repetiţie, dînsul simula foarte bine, aşa că de-abia mă atingea pe obraz. În seara premierei însă, probabil din cauza emoţiei, a scăpat mîna cam tărişor şi mi-a cîrpit două palme de m-a ameţit, dar imediat mi-am revenit şi, aţos cum eram pe atunci, l-am luat într-o serie de pumni şi s-a încins o bătaie între noi, care a durat vreo zece minute. Publicul era în delir, în special galeria, căreia i se deschisese pofta şi ei de oleacă de chelfăneală, aşa că a început o bătaie în lege prin toată galeria împărţită în două tabere."
*
Pentru un rol de „două vorbe" în Nepoftitul, meşterul Paul Gusty i-a cerut lui Puiu Iancovescu „garderobă". Prietenii au sărit în ajutor. Unul îi dă ghetele de lac, altul, fracul, altul mănuşile. Abia în seara premierei a fost costumul complet. Victor Malcoci a sosit în fugă, cu jobenul, furat de la un unchi. După spectacol, Puiu a amanetat lucrurile şi a făcut cinste la berăria „Cosman"... salvatorilor săi.
*
În localizarea lui Paul Gusty, la Băi, timidului absolvent Vasile Toneanu, aflat în compania „monştrilor sacri" ai primei noastre scene, i s-a urcat brusc temperatura. Congestionat, junele prim oferă logodnicei, î loc de flori, tava cu dulceaţă, apoi fuge din scenă...
*
Angajamentele actorilor începători se făceau, pe la 1900, la cafeneaua „Bulevard". Bătrînul Hagieru, pentru cîţiva lei, distribuie pe răsfăţatul comic de mai tîrziu al operetei, Nae Ciucurette, acum în teatru, boboc, în rolul unui bragagiu. Dar sub reflectoare, în loc să strige: „Hai la braga rece!" tînărul se pomeneşte zicînd „îngheţata rece!" spre hazul sălii. Împiedicîndu-se în şalvari, nemaiştiind ce face, steaua de peste cîţiva ani a „Companiei Grigoriu" pune doniţa cu bragă în braţele unui fioros turc ce trecea prin bazarul de mucava şi iese... prin taraba unui vînzător de mărunţişuri”
*
Distinsul dascăl al atîtor actori, Petre Sturdza, a primit botezul teatrului în apariţia episodică a unui băiat de prăvălie, cu lulea şi ciomag, care trebuia să predea unui morar un sac cu grîu. Colegii i-au făcut vînt în scenă, nenea Petrache s-a îndoit sub povară, s-a îndreptat împleticindu-se spre morar, i-a dat luleaua şi ciomagul şi... a ieşit cu sacul în spinare.
(Perpetuum comic ’86, pag. 166)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu