O singură silabă - şi gata-i cuvîntarea.
Ca un copil la bile se joacă el prin Kant
şi vorbele se umflă şi năvălesc ca marea.
Are-un precept de viaţă: se scoală pe la patru
să aibă-n faţă-o ziuă întinsă nesfîrşit.
E specimen multiplu: poet şi om de teatru,
şi gazetar celebru, şi-amant nefericit.
Să scrie opt coloane, la el este o joacă.
Cu foarfeca adună din cele patru zări.
Acum citeşte-o frază - şi toată ziua toacă,
parcă-o viaţă-ntreagă a dus-o-n cercetări.
E-alături vreun tînăr ce sincer se frămîntă
să afle despre lume o noimă, un răspuns,
stiletul mîrşăviei în spate i-i împlîntă
şi apoi îi ţine-un logos, principial, pătruns.
O, ce întruchipare - a balelor abjecte
cu ochi perfizi şi lacomi, dospiţi sub ochelari,
invidia şi golul l-ascunzi printre proiecte,
dar tu - perfectă nulă, deasupra tot apari.
4 noiembrie 1946
(Perpetuum comic ’86, pag. 15)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu