Nu se pune problema că n-ar exista o lume nevăzută. Întrebarea este: cît de departe e de centru şi pînă cînd e deschisă? Evenimente inexplicabile au loc frecvent. Unul vede fantome, altul aude voci, iar un alt treilea se trezeşte din somn şi îşi dă seama că aleargă. Cîţi dintre noi n-am simţit, cîndva, în ceafă, o mînă rece ca ghiaţa, cînd eram acasă, singuri? (Eu, unul, nu, slavă Domnului, dar alţii au simţit). Ce se ascunde în spatele acestor întîmplări? Sau în faţa lor? Este adevărat că unii oameni pot prevedea viitorul sau pot comunica cu fantomele? E adevărat că după moarte se poate face duş?
Din fericire, la aceste întrebări referitoare la fenomenele psihice se va răspunde într-o carte care va vedea peste puţină vreme lumina tiparului — Huo! — de cunoscutul parapsiholog dr. Osgood Muford Twelge, profesor de ectoplasmă la Universitatea Columbia. Doctorul Twelge a strîns la un loc o remarcabilă istorie a întîmplărilor supranaturale care acoperă întreaga gamă de fenomene psihice, de la transferul mental şi pînă la bizara peripeţie a doi fraţi gemeni, care se aflau în părţi opuse ale globului terestru. dintre care unul a făcut baie, iar celălalt a devenit brusc curat. Ceea ce urmează e doar o mostră din cele mai celebre cazuri culese de doctorul Twelge, însoţite de comentariile sale.
APARIŢII
La 16 martie, 1882, domnul J.C. Dubbs s-a trezit în toiul nopţii şi l-a văzut pe fratele său Amos, care murise cu paisprezece ani în urmă, stînd la picioarele patului şi curăţind de fulgi nişte pui de găină. Dubbs îşi întrebă fratele ce caută acolo, iar acesta îi spuse să n-aibă nici o teamă, pentru că el e mort şi a venit în oraş doar ca să-şi petreacă sfîrşitul de săptămînă. Dubbs îl întrebă pe fratele său cum e în lumea cealaltă, iar acesta îi răspunse că nu e aşa de bine ca la Cleveland.
În acest moment, intră servitoarea lui Dubbs şi îl văzu pe Dubbs vorbind cu „un abur lăptos şi fără formă", care — spune ea — îi aminti de Amos Dubbs, doar că arăta mai bine decît el. În cele din urmă, fantoma îl rugă pe Dubbs să-l acompanieze într-o arie din Faust, pe care cei doi o cîntară cu mult patos. În zori, fantoma plecă prin zid, iar Dubbs, încercînd s-o urmeze, îşi zdreli nasul.
Acesta pare să fie un caz clasic al fenomenului de apariţie, iar dacă e să avem încredere în cele spuse de Dubbs, fantoma s-a întors din nou şi a făcut-o pe doamna Dubbs să se ridice din fotoliu şi să planeze deasupra mesei timp de douăzeci de minute, pînă cînd căzu într-o mîncare cu sos. E interesant de remarcat faptul că fantomele au tendinţa de a fi răutăcioase, lucru pe care magicianul englez A.F. Childe îl explică prin accentuatul sentiment de inferioritate, de frustrare, pe care îl au, datorită faptului că sînt morţi.
Domnul Albert Sykes relatează următoarea întîmplare: „Stăteam şi mîncam biscuiţi cu nişte prieteni, cînd, deodată, am simţit că spiritul îmi părăseşte trupul şi se duce să dea un telefon. Dintr-un motiv sau altul, a telefonat la Compania de fibre de sticlă Moscowitz. După aceea, spiritul meu s-a întors în trup şi a mai stat preţ de vreo douăzeci de minute. Cînd conversaţia s-a îndreptat spre fondurile de ajutor reciproc, a plecat din nou şi a început să hoinărească prin oraş. Sînt convins că a vizitat Statuia Libertăţii, iar apoi a văzut spectacolul de la Radio City Music Hall. După aceasta, s-a dus la bufetul lui Benny şi a comandat o masă în valoare de şaizeci şi opt de dolari. Apoi, spiritul meu decise să se întoarcă în trup, dar i-a fost imposibil să găsească un taxi. În cele din urmă, a mers pe jos pe Fifth Avenue şi a venit înapoi la mine, exact la timp ca să prindă ultimele ştiri ale serii. Puteam să-mi dau seama că intra din nou în trup, pentru că am simţit un frig puternic, iar o voce spuse: „Am venit înapoi. Eşti drăguţ să-mi dai şi mie bomboanele alea?" Acest fenomen mi s-a întîmplat de atunci de mai multe ori. Odată, spiritul meu se duse la Miami pentru sfîrşitul săptămînii, iar odată a fost arestat pentru că a încercat să părăsească magazinul Macy’s fără să plătească cravata pe care o luase. A patra oară, de fapt trupul mi-a părăsit spiritul, doar şi-a făcut un masaj şi a venit imediat înapoi.
Plecarea spiritului este aproape similară cu transsubstanţialitatea, procesul prin care o persoană se dematerializează brusc spre a se rematerializa în altă parte a lumii. Aceasta este o modalitate destul de confortabilă de călătorie, deşi de obicei se aşteaptă cam o jumătate de oră la bagaje. Cel mai uluitor caz de transsubstanţialitate este cel al lui Sir Arthur Nurney, care a dispărut făcînd „poc", în timp ce se îmbăia şi a apărut instantaneu în secţia de instrumente cu coarde a Orchestrei simfonice din Viena. A rămas acolo ca vioară întîi, timp de douăzeci şi şapte de ani, deşi nu ştia să cînte decît melodia „Trei şoricei orbi", şi a dispărut într-o zi pe neaşteptate, în timpul simfoniei „Jupiter" de Mozart, făcîndu-şi apariţia în pat cu Winston Churchill.
CUNOAŞTERE ANTICIPATĂ
Domnul Fenton Allentuck descrie următorul vis de cunoaştere anticipată: „Am adormit pe la miezul nopţii şi am visat că jucam cărţi împreună cu un platou de arpagic. Brusc, visul s-a schimbat şi l-am văzut pe bunicul meu pe punctul de a fi călcat de un camion în mijlocul străzii, unde valsa cu un manechin din paie. Am încercat să strig, dar cînd am deschis gura, singurul sunet care a ieşit a fost un dangăt de clopot.
M-am trezit lac de sudoare şi am plecat în goană spre casa bunicului meu şi l-am întrebat dacă intenţiona să danseze vals cu un manechin de paie. El mi-a răspuns „sigur că nu", deşi îşi propusese să pozeze în chip de cioban pentru a-şi deruta adversarii. Uşurat, m-am întors acasă, dar am aflat ulterior că bătrînul alunecase pe un sendviş cu salată şi pui şi căzuse de pe acoperişul clădirii firmei „Chrysler".
Visurile de cunoaştere anticipată sînt prea frecvente pentru a fi etichetate drept pură coincidenţă. În cazul de mai sus, un om visează moartea unei rude, iar acest lucru se întîmplă. Însă nu toată lumea e atît de norocoasă. J. Martinez, din Kennebunkport, statul Maine, a visat că a cîştigat la cursele de cai pariul irlandez. Cînd s-a trezit, patul său plutea spre mare.
Unul dintre cazurile cele mai uimitoare de clarviziune este cel al cunoscutului medium grec, Achille Londos. Londos şi-a dat seama că este înzestrat cu „puteri neobişnuite" la vîrsta de zece ani, cînd, stînd în pat, putea, prin concentrare, să scoată proteza din gura tatălui său. După ce soţul unei vecine era dispărut de trei săptămîni, Londos i-a spus să se uite în cuptor, unde bărbatul a fost descoperit tricotînd. Londos se poate concentra asupra feţei unei persoane şi poate face imaginea să apară pe o rolă de film Kodak normal, deşi nu era în stare să facă pe nimeni să zîmbească. În 1964, a fost chemat să ajute poliţia la capturarea „asasinului din Düsseldorf", un criminal care lăsa întotdeauna o chiflă pe pieptul victimelor sale.
Doar mirosind o batistă, Londos a ghidat poliţiştii către Siegfried Lenz, om de servici la o şcoală pentru curcani surzi, care a declarat că el este asasinul şi că roagă să i se dea batista înapoi.
Londos e doar una dintre nenumăratele persoane dotate cu puteri de medium. C.N. Jerome, medium-ul din Newport, afirmă că poate ghici orice carte de joc la care se gîndeşte o veveriţă.
PREVESTIRE
În sfîrşit, ajungem la Aristonidis, un conte din secolul al XVI-lea, ale cărui prevestiri nu încetează să uluiască şi să nedumerească chiar şi pe cei mai sceptici. Iată cîteva exemple tipice:
„Două naţii vor merge la război, dar una singură va învinge."
Experţii consideră că această prevestire se referă probabil la războiul ruso-japonez din 1904—1905 — O nemaipomenită dovadă de previziune, avînd în vedere că a fost făcută în 1540.
„Unui bărbat din Istanbul i se va opri pălăria şi i se va deteriora."
(În 1860, Abu Hamid, oştean turc, şi-a trimis coiful spre a fi curăţat, şi cînd i-a fost înapoiat, avea pete).
„Văd o persoană importantă, care într-o zi va inventa pentru folosul omenirii un veştmînt care să fie purtat deasupra pantalonilor, spre a-i proteja, în timpul pregătirii mesei." Se va numi „şolţ" sau „Şors".
(Aristonidis s-a gîndit la „şorţ", desigur).
„Un conducător se va ivi în Franţa. Va fi scund la trup şi va cauza mari dezastre."
(Aceasta este o referire fie la Napoleon, fie la Marcel Lumeţ, un pitic din secolul al XVIII-lea, care a format un complot avînd ca scop ungerea lui Voltaire cu sos alb).
În româneşte de: RADU SĂNDULESCU
(Perpetuum comic ’86, pag. 204)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu