POEŢI STRĂINI, OASPEŢI AI REVISTEI „URZICA”
Motto:
Vroiam, cum-necum,
Să pun un motto acestui volum...
Dar de i-aş fi pus ce-n cap acum îmi vine
aş fi întrebat cum de nu mi-e ruşine.
SFÎNTUL
Vroia oratorul să-şi cîştige-ntreaga gloată
Şi-a făgăduit din mocirlă să-i scoată,
şi toate ogoarele s-ar umple de-asfalt, nu de iarbă...
Un moşulică-ncepu să se scarpine-n barbă
şi zise: „Măi, n-ai vrea ca noi să ieşim la arat,
iar asfaltul să-l are cei din oraş, nu din sat!"
Zise oratorul că asta o fac în numele unui ţel înalt;
moşului tot nu-i place în loc de ţarină-asfalt.
Plecă oratorul, iar sătenii s-au convins că uneori e bine,
cînd oratorul făgăduiala nu-şi ţine.
CATASTROFA ÎNGROZITOARE
Pe sătean cîinele grofului aşa l-a sfîrtecat
Că doctorii, vreo cinci, abia l-au adunat,
şi tot a rămas fără cîteva mădulare.
Pornind la promenadă, în grădina mare,
Cu soaţa-n şapte voaluri
se-amuza groful îngîmfat:
„Căţeluşul meu drag cu ţăranul un pic s-a jucat”.
A doua zi, spre asfinţit,
Pe grof un ţînţar l-a ciupit.
Urla groful în gura mare:
„Asta-i o catastrofă îngrozitoare!"
CĂRĂUŞII
„Cine-i?" întreabă omul, auzind în uşă un ciocănit
„Deschide! Să-şi ia ce i se cuvine şi dracu-a venit!"
„Îmi pare rău, drace, dar vii cam tîrziu. Ce păcat!"
„Tot ce era de luat, îngerii deja au cărat".
ÎNDOIELI
Sînt întrebat, uneori, cu stupoare:
„Ne-nşeală ochii sau tu eşti oare?"
Zic: „Mai ştii, poate nu-s eu.
În rătăciri trăieşte omul. Aşa cum mă vezi,
poate nu-s eu ăsta, dar nici tu nu eşti ceea ce crezi!"
NIVELAREA
„De ce terenul aici nu-i nivelat?"
Întreabă şeful, vădit supărat.
„Scuzaţi, îl vom nivela,
Dar nu chiar aici, ci altundeva".
NĂRODUL GHINIONIST TALE
Pe balauri Tale îi goneşte-n vale
„Pe un căluţ murg, ce-aleargă cu sîrg".
Pînă jos în vale îi goneşte Tale
Însă bidiviul s-a oprit în cale.
Tale-i necăjit: „De ce v-aţi oprit?
Pe cînd al meu gînd e s-ajung curînd?
Balaurii zic: N-am făcut nimic
Care să-ţi dea dreptul ca tu să-ţi baţi pieptul
Şi să ne treci apa, fără nici un pod,
Tocmai tu, cel mai oropsit nărod.
Să ne şi goneşti, dar cu măsură,
Cu noi altfel o încurci, măi secătură!
Vede Tale-acum, că glumă nu-i nicicum.
Nu-i chiar aşa de prost, orişicît de bleg a fost
Calul şi-l întoarnă ca pe goană să se-aştearnă.
Înapoi aleargă pe-acelaşi drum, Tale,
Şi gonesc din urmă balauri din vale!
din volumul „Lirika iz magarecé klupe"
(Lirică din banca măgarului)
de Alek Marjano
Ed. „Milan Rakic", Valievo, RSFI, 1985
Notă: Titlul cărţii, aşa cum este redat grafic pe copertă, este el însuşi un joc de cuvinte: LIRIKA... cuvîntul RIKA traducîndu-se prin muget, răget, urlet. Banca măgarului este, în şcolile iugoslave, locul în care sînt aşezaţi elevii pedepsiţi (similar cu „la colţ")
(Perpetuum comic ’86, pag. 200)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu