Perioada clasică a literaturii persane l-a reţinut pe Ubajd Zakani (1280—1371) ca pe unul dintre cei mai importanţi scriitori satirici. Autorul „Tratatului pentru înveselirea inimilor" s-a născut la Zakan, de unde şi-a luat şi numele, dar cea mai mare parte a vieţii a petrecut-o la Sziraz, localitate în care au creat şi Saadi sau Hafiz. Foarte aspru cu moravurile vremii sale, poreclit chiar „om al dracului" (gearhannami), Ubajd Zakani a fost nevoit, din cauza satirelor incisive, să-şi caute mereu noi protectori, fie să-şi schimbe... domiciliul. Se pare că a doua alternativă s-a dovedit a fi mai sigură, fiindcă, un timp, va locui la Bagdad, iar spre sfîrşitul vieţii — la Kernan şi Isfahan.
Din bogata creaţie a nonagenarului scriitor persan s-au păstrat versuri panegirice, precum şi lirica adunată în „Cartea îndrăgostiţilor". Însă secolele — şase la număr! — vor valida, mai ales, opera sa satirică şi umoristică, devenită, prin perpetua circulaţie, matusalemică. Încă şi astăzi se bucură de o mare popularitate lucrarea Şoarecele şi pisica, scrisă în forma unei kaside, nemaivorbind de amintitul Tratat pentru înveselirea inimilor, din care vă oferim cîteva snoave. Subtitlurile aparţin redacţiei.
Tratat pentru înveselirea inimilor
UN OCHI, UN DINTE
Un om îşi întrebă prietenul:
— Mă doare un ochi, ce să fac?
— Anul trecut, pe mine m-a durut un dinte şi l-am scos — răspunse cel întrebat.
CUM SĂ AI URMAŞI, LA BĂTRÎNEŢE
Abi Hares a fost întrebat dacă un bărbat de optzeci de ani ar putea avea urmaşi. Acesta răspunse:
— Ar putea, dacă are un vecin de douăzeci de ani.
NU CĂUTA NOAPTEA CE NU SE GĂSEŞTE NICI ZIUA
Un hoţ cotrobăia, noaptea, prin coliba unui om sărac. Săracul, trezindu-se, a strigat cît a putut la hoţ:
— Nenorocitule, eu nu găsesc nici în ziua mare ceea ce cauţi tu noaptea!
JUDECATA SOLDATULUI NECOMBATANT
Întrebat de ce nu merge la război, un soldat răspunde:
— Atîta timp cît nu cunosc adversarii cu care ar trebui să mă bat, şi nici ei pe mine nu mă cunosc, de ce să fim duşmani?
HOŢUL CU ŢÎFNĂ
Un hoţ, escaladînd cu o scară grădina unui sătean, cu gînd să fure nişte poame frumoase, nu apucă să pună mîna pe ele, căci stăpînul, de cum l-a văzut că sare gardul, îl întrebă răstit:
— Ce cauţi în livada mea?!
— Vînd o scară, răspunse hoţul.
— Şi de ce o vinzi în grădina mea?
— Pot s-o vînd oriunde, dacă-i scara mea!
LA RĂZBOI CU TOLBA GOALĂ
Plecînd la război, un cetăţean îşi luă cu el arcul, dar nu şi săgeţi în tolbă, gîndind că le va aduna pe cele trase asupra lui de duşman. Unul din camarazi îl întrebă:
— Dar dacă nu va fi trasă nici o săgeată împotriva ta?
— Atunci, nu va fi război, răspunse acesta.
TOT RĂUL SPRE BINE
O femeie însărcinată, uitîndu-se la chipul bărbatului ei, Mazid, îi zice:
— Aş fi tare mîhnită şi rău mi-ar părea dacă plodul pe care îl port în pîntec va semăna cu tine.
La care Mazid răspunde:
— Şi mai rău va fi dacă nu-mi va semăna!
Traducere de Nicolae Mareş
(Perpetuum comic ’82, pag. 208)