Pornisem direct
Către vechiul nostru traiect
Marcat cu miozot
Şi cu migdali,
Cînd ne-a ieşt în cale
Căţelul-robot
Dotat cu senzori artificiali.
„Dragii mei — ne-a spus —
Sînt conceput
Să vă ghidez prin ţinut!"
„Măi, să fie!
Păi noi, prin aceste cîmpii ancestrale
Călăream pe o rază
Fără de frîu şi zăbale!"
„Pe-o rază?! mîrîi-hîrîi interlocutorul.
Cîtă risipă de energie!
Azi razele se inventariază.
N-aţi observat calculatorul?"
„Atunci... să ne-mpodobim
Cu cîte-o pană de egretă
Şi să glumim...
Cu-o coadă de cometă".
„Exclus! ne-a spus el cu maliţie.
Egretele se află
La mii de ani-lumină,
Egreta e o specie
Pe cale de dispariţie;
Din care pricină şi-n care scop
Penele sale, tocmai se află
Sub microscop."
„...N-am putea oare?...
Ştim noi
O pajişte cu răsură..."
„E mai aproape
Un teren de zgură."
„Ce-ar fi să-nălţăm
Un zmeu de petale?"
„Absurd.
Avem rachete spaţiale."
„...Ce-ar fi să ne scăldăm
Într-un rîu?" „Scuzaţi.
E ocupat de superfosfaţi."
„Ei bine, o să-ascultăm
Pitpalacii. Sau merii
Sau alte voci ale primăverii.
Niscaiva greieri,
niscaiva tunete..."
„Dispunem
De superbe ultrasunete.
Şi, vă mai anunţ
Un eveniment ce nu se ignoră:
Un laser de ultimă oră!
Care poate executa cu perfectă precizie
Orice incizie."
„Un amănunt, ştiţi, noi -
Mărturisim cu ruşine -
Sîntem înnebuniţi
După mierea mamei albine."
„Sper sincer să nu se observe.
Ar fi mai mult decît jignitor
Pentru conserve."
„...Şi cel mai mult şi mai mult
Pe pămînt
Ne place marea
În azur şi-n vînt."
„Anacronisme! Sondele marine...
În fine... în fine..."
Eu tocmai vroiam
Să-mi duc mîna la geană
Să-mi şterg
Virtuala, cristalina dojană,
Cînd,
Dintre stîlpii de-naltă tensiune,
Mulţimi de voci strigară: „Ce minune!
Ce încîntare! Ce feerie! -
Puful de păpădie
Şi-a pus elicea în funcţiune!"
(Perpetuum comic ’82, pag. 8)
Către vechiul nostru traiect
Marcat cu miozot
Şi cu migdali,
Cînd ne-a ieşt în cale
Căţelul-robot
Dotat cu senzori artificiali.
„Dragii mei — ne-a spus —
Sînt conceput
Să vă ghidez prin ţinut!"
„Măi, să fie!
Păi noi, prin aceste cîmpii ancestrale
Călăream pe o rază
Fără de frîu şi zăbale!"
„Pe-o rază?! mîrîi-hîrîi interlocutorul.
Cîtă risipă de energie!
Azi razele se inventariază.
N-aţi observat calculatorul?"
„Atunci... să ne-mpodobim
Cu cîte-o pană de egretă
Şi să glumim...
Cu-o coadă de cometă".
„Exclus! ne-a spus el cu maliţie.
Egretele se află
La mii de ani-lumină,
Egreta e o specie
Pe cale de dispariţie;
Din care pricină şi-n care scop
Penele sale, tocmai se află
Sub microscop."
„...N-am putea oare?...
Ştim noi
O pajişte cu răsură..."
„E mai aproape
Un teren de zgură."
„Ce-ar fi să-nălţăm
Un zmeu de petale?"
„Absurd.
Avem rachete spaţiale."
„...Ce-ar fi să ne scăldăm
Într-un rîu?" „Scuzaţi.
E ocupat de superfosfaţi."
„Ei bine, o să-ascultăm
Pitpalacii. Sau merii
Sau alte voci ale primăverii.
Niscaiva greieri,
niscaiva tunete..."
„Dispunem
De superbe ultrasunete.
Şi, vă mai anunţ
Un eveniment ce nu se ignoră:
Un laser de ultimă oră!
Care poate executa cu perfectă precizie
Orice incizie."
„Un amănunt, ştiţi, noi -
Mărturisim cu ruşine -
Sîntem înnebuniţi
După mierea mamei albine."
„Sper sincer să nu se observe.
Ar fi mai mult decît jignitor
Pentru conserve."
„...Şi cel mai mult şi mai mult
Pe pămînt
Ne place marea
În azur şi-n vînt."
„Anacronisme! Sondele marine...
În fine... în fine..."
Eu tocmai vroiam
Să-mi duc mîna la geană
Să-mi şterg
Virtuala, cristalina dojană,
Cînd,
Dintre stîlpii de-naltă tensiune,
Mulţimi de voci strigară: „Ce minune!
Ce încîntare! Ce feerie! -
Puful de păpădie
Şi-a pus elicea în funcţiune!"
(Perpetuum comic ’82, pag. 8)
