Să scoată praful din carpetă,
Aceasta îi strigă: — Băiete,
Mai uşurel, că nu-s mochetă!
Tu uiţi că stau lîngă fotoliul
Biroului directoral?
— Nu uit, dar nu-ţi accept orgoliul
Şi îl consider anormal,
Expus în vorbele-ţi pripite...
— Pardon! Am merite-osebite
Şi te poftesc să nu-mi strici cheful.
Mă-asemăn eu cu celelalte
Însă mă calcă numai... şeful!
(Perpetuum comic ’83, pag. 230)
