El a plecat cu maşina dincolo de munţi
pe o serpentină neştiută de nimeni,
un fel de mister al naturii
şuierînd printre steiuri
Şi-avînd alături brazi pînă la cer,
de fapt o potecă şerpuitoare
cu bolovănişuri cît roţile autoturismului...
Şi-abia după ce s-a răsturnat
s-au găsit atîţia care i-au arătat
drumul cel bun.
VARIANTE
Nu sînt sigur.
Dacă te-ai hotărît să te duci la elefant
atîta ştiu:
ori te urcă în spinare,
ori te striveşte!
ŞAH
Totul e mişcare.
Dar, iată, că una singură
fiind greşită,
a dus la pierderea întregii partide.
ACCIDENT
I s-a cerut să aleagă. Ce vrea să ducă:
vată sau fier?
Bineînţeles că a preferat vata,
dar punîndu-i-se în spinare aceeaşi greutate,
s-a asfixiat.
RECUNOAŞTERE
Treizeci de zile
luna a strălucit pe cer,
cum n-o făcuse niciodată.
Dar abia cînd a intrat în eclipsă totală
lumea s-a uitat la ea.
REPULSIE
Oricît a încercat să-l facă să vorbească
pe papagalul său
Pit,
crescut în larga terasă cu păsări îmblînzite,
între arbuşti ornamentali,
acolo unde ani de zile el îşi lua
cu prietenii săi cina, povestindu-şi aventurile,
n-a reuşit
din simplul motiv
că acestui papagal distins, inteligent şi sobru
nu i-au plăcut niciodată
mitomanii.
Singurele sale cuvinte au fost mai mult un strigăt:
— Mai bine, mut!
CRONICĂ ANTIRĂZBOINICĂ
De cele mai multe ori
cînd soldatul cu suliţa lungă
s-a năpustit asupra casei croitorului
a murit
împlîntat
în vîrful acului.
CARACTER
Chiar şi faţă de stejarul cel puternic
bradul rămîne un exemplu
fiindcă nu renunţă niciodată
la frunzele sale.
EXEGEZĂ
Uneori
citind versuri
mă duce gîndul la poeţii pădurii —
de pildă la cucul care
nu încetează să-şi strige numele,
drept semnătură,
pînă nu răguşeşte.
EMANCIPARE
— Nu te mai duci pe la fiică-ta?
— Nu, nu mă mai duc.
— De ce?
— M-a înlocuit.
— Pe tine? Ca mamă? Nu se poate! Cum? Cu ce?
— Cu o maşină de spălat.
INVIZIBILITATE
Nimeni nu i-a mai văzut capul.
Distanţa dintre el şi umeri a devenit,
pe nesimţite, atît de mare
încît
nu s-a mai putut distinge.
INVIDIE
Ducîndu-se împreună la rîu
mereu cu alte undiţe
spre a-şi arăta unul altuia cît de valoroase sînt,
peştii au observat
şi i-au lăsat
să se pescuiască între ei.
VÎSCUL
— Cum a ajuns în vîrf?
— A ştiut să aleagă copacul.
NAVETISTUL
— Te superi dacă te rog să mă scoli şi pe mine cînd se opreşte casa?
(Perpetuum comic ’83, pag. 146)
