Fiind la loc de cinste, şi cea mai proastă sticlă de şampanie e mîndră pentru zgomotul făcut de dopul care a sărit.
Depoziţie
Ştiu, onorată instanţă că necinstea e un lucru de nimic. Şi ştiu, în schimb, că virtutea e de partea cinstei, că ea, cinstea, este bunul cel mai de preţ al omului.
De aceea am şi încercat să nu uzez de ea, s-o folosesc cît mai puţin.
Argumentări
Pînă la adevărul absolut, toate celelalte adevăruri convieţuiesc într-o continuă polemică.
Proverb
Timpul trece, arta ramîne!
Eternitate
Dintotdeauna, acoperişurile marilor cetăţi au rămas, renovate secole după secole, pe seama generaţiilor următoare.
Spectator
În toate filmele, în toate cărţile, în toate piesele de teatru au loc întîmplări pe care le ştii şi le recunoşti, dar întotdeauna ca fiind petrecute acasă la alţii.
Certitudine
— Nu-ţi iei umbrela?
— Nu, pentru că am observat că, de fiecare dată, după ploaie vine soarele.
Timpul
O vezi? Unde are riduri au fost, cîndva, surîsuri!
Sfat
Cînd pleci la drum, lung sau scurt, între lucrurile necesare, ia cu tine şi inteligenţa.
Panorama
Toţi oamenii se agită. Pe tot pămîntul. Pămîntul — ca o oală cosmică. Dar fiecare fierbe la temperaturi diferite.
Geoistorie
Cea mai mare insulă de pe pămînt e chiar Pămîntul, scăldat de apele Universului.
Nuntă
— S-au căsătorit pînă acum de opt ori.
— De opt ori?
— Adică, au fost la opt nunţi, retrăindu-şi-o tot de atîtea ori pe-a lor.
Burlăcie
— Dar întotdeauna ai avut sticle goale, domnişorule. De ce nu mai ai acum?
— Eh, m-am însurat.
Comuniune
Sîntem lucizi: nici eu nu pot înota dincolo de geamandură, dar nici ea nu poate ţese pînza Penelopei.
Iubire
— De ce te porţi ca şi cum ai vrea mereu să plîngi?
— Lacrimile fac ochii şi mai strălucitori.
Imitaţie
— N-am cum s-o fac să înţeleagă: nu vor fi niciodată prietene.
— De ce?
— Fiindcă dacă îi surîde, surîde şi ea, şi amîndouă sînt, atunci, adorabile, dar dacă privind-o, îi vine poftă, să zicem, aşa, dintr-un capriciu, să se strîmbe, se strîmbă şi ea.
— Care ea?
— Oglinda!
Logodnă
— Tu rămîi aici pe bancă. Am să mă duc la ai tăi să-ţi cer mîna.
— Du-te. Ai dreptate: mîna-i la ei. Amîndouă mîinile sînt la ei. Şi stînga şi dreapta. Eu n-am decît inima.
Dorinţă
— Şi cel mai intim gînd?
— Să-i dau fericirii virtutea acelei plante pe care o poţi recolta de cîteva ori pe an.
Nostalgie
— De ce cad florile cireşului?
— Ca să ne aducem aminte de fulgii zăpezilor de altădată.
Statistică marţiană
— Ei, şi spune-mi: cîţi oameni există pe această planetă numită Pămînt?
— Doi: o femeie şi un bărbat.
Statornicie
— O vezi pe Cătălina? Are un singur băiat, dar i-a adus în casă, în trei ani, trei nurori.
Participare
— Crezi că am atins toate problemele? Ascultă: dragi tovarăşi...
— Şi tovarăşe.
— Nu. Dragi tovarăşe...
— Şi tovarăşi.
— Nu. În satul în care voi ţine eu prelegerea nu lucrează decît femei.
Examen
— Ei, ia spune-mi acum, de ce gen e substantivul „arhitectură"?
— Substantivul „arhitectura" e de genul feminin.
— Dar „muzică"?
— Feminin.
— Dar „poezia"?
— Feminin.
— Foarte bine. Acum, ia spune-mi, cunoşti vreo artă de gen masculin?
— Da: boxul!
(Perpetuum comic ’82, pag. 62)