Mai încă; Limaxul

Mai încă

Mi-a zis să fiu satiric.
Mi-a zis că-mi dă şi bani.
Mi-a zis că înjurătura poate fi
cît mai degrabă,
cît mai gri
şi niciodată colibri.

Mi-a zis că-l dă afară
dacă nu îi scriu
ceva cu critică şi nu ştiu...
Un fel de moale de-a vedea
ce nu e de văzut.
Sau altceva.
Ceva ce seamănă cu un rictus
şi cumpărat pe lei albaştri,
ca un ficus.
Sau ca o plantă.
Sau ca o găină
ce ouă păsări,
iar nu rădăcină.

Aaaah, tu, rădăcină!
Rea, de rădăcină!
Ce m-aş face de-ar începe
tot copacul doar cu frunze?
iară nu cu tine?
Iară nu cu tine, fă!
Iară nu cu tine, fă!


Limaxul

Limaxul este tot un melc.
Vedeţi-l!
Uitaţi-l
El n-are spirald,
dar are
dîră
otrăvitoare.
Limaxul este tot un melc.
Un melc fără de casă,
o bală de argint curioasă.

(Perpetuum comic ’82, pag. 49)